Psihologul Richard Bryant, de la University of New South Wales din Sydney, a testat predispozitia unor voluntari de a fi hipnotizati. Participantii la studiu aveau diferite forme de receptori de oxitocina, un hormon care creste încrederea si comportamentul social. Pentru ca studiile au demonstrat ca oxitocina este asociata cu atasamentul emotional, ea este cunoscuta si sub numele de „hormonul iubirii”. Rezultatele studiului au scos la iveala faptul ca participantii care detineau variante de gene asociate cu lipsa de atasament emotional si autismul erau mai predispusi la hipnoza.
Hipnoza i-a intrigat pe oamenii de stiinta înca din secolul al XIX-lea, de când medicul James Braid o folosea ca metoda de diminuare a durerii. Totusi, înca de atunci s-a constatat ca unii pacienti sunt mai afectati de hipnoza, comparativ cu altii, însa nimeni nu stia de ce.
Predispozitia cuiva de a fi convins este un factor important atunci când vine vorba de hipnotizarea unui individ de catre un altul. Profesorul Bryant a descoperit ca pulverizarea oxitocinei în nasul unui voluntar îl face pe acesta sa fie mai usor de hipnotizat si mai predispus la angajarea în activitati jenante precum înjuratul sau dansatul, atunci când o cere persoana care a initiat hipnoza.
Totusi, specialistii s-au întrebat daca nu cumva oamenii care se pot „decupla” cu usurinta de la lumea exterioara au mai multe sanse de a se autohipnotiza mai bine. În cel mai nou studiu coordonat de Richard Bryant, cercetatorii au rugat 185 de voluntari sa se hipnotizeze singuri folosind o înregistrare audio. Apoi, profunzimea hipnozei a fost a evaluata pe baza unor criterii precum capacitatea de a-si deschide sau nu ochii sau posibilitatea de a avea halucinatii auditive. descopera