Cuviosul Ioan cel Strain este cunoscut în istoriografia bisericeasca româneasca recenta pentru participarea sa, imediat dupa al Doilea Razboi Mondial, la întâlnirile duhovnicesti care se tineau la Manastirea Antim. A ramas în trecutul contemporan al Bisericii noastre pentru aducerea de la Manastirea Optina a binecuvântarii pentru practicarea Rugaciunii inimii.
Dar pâna la cunoasterea Rugului Aprins de la Antim, Ioan cel Strain întâmpinase ororile bolsevismului. Înca de tânar, la 1904, cauta linistea sufleteasca la manastirile Lavra Pecerska si Optina de lânga Moscova. În Rusia era o perioada de mari framântari sociale, care anuntau schimbari importante, dar poate nu pâna la instalarea unui regim care sa interzica Biserica.
Dupa satisfacerea stagiului militar, tânarul Ioan intra ca frate în Manastirea Optina, acolo unde exista o puternica traditie isihasta. Rugaciunea lui Iisus se rostea numai dupa o hirotesie, sub atenta initiere a unui duhovnic. Este mobilizat în Primul Razboi Mondial, pentru ca dupa 1917 sa revina la manastirea sa de suflet. Între 1930 si 1937 cunoaste universul concentrationar bolsevic. Dupa eliberare este numit protoiereu si duhovnic al eparhiotului de Rostov. lumina