Dobrogea. Manastirea Crucea. Este ora 3 dimineata si aici incepe slujba dupa un obicei adus de parintele Ilarion de la muntele Athos. Parintele a fost directorul mai multor banci in Constanta. Acum e calugar. Slujba dureaza 6 ore. Pana cand soarele e deja sus pe cer.
„Stiam ca asta trebuie sa fac”, spune parintele. „Nu a fost o hotarare luata prematur, din contra. A fost foarte bine gandita si asumata in totalitate.Te gandesti si la mici detalii: domnule, cum o sa fiu? Sa am barba, sa fiu imbracat cu haine, te gandesti la toate. Stateam si ma gandeam, Doamne, oare o sa fiu firesc in ele?”
Sotia sa a murit acum cativa ani. Era director de banca dar venea des la manastire. A mai ramas o perioada alaturi de copii iar cand au crescut si-a facut valiza si a ramas printre calugari. Acum e duhovnic la Crucea, o manastire de maicute. Urca uneori pe dealul de deasupra manastirii pentru a-i vorbi lui Dumnezeu.
“Daca te multumesti sa traiesti asa, fara sa pui intrebari, fara sa cauti raspunsuri, atunci normal ca nu le vei gasi. Dumnezeu este in om. Chiar si in omul cel mai indepartat de Dumnezeu, in aparenta, atunci cand cu toata onestitatea incearaca sa se descopere pe sine Il va descoperi si pe Dumnezeu la un moment dat. Numai cine refuza cu incapatanare nu-L gaseste pe Dumezeu pentru ca se incapataneaza sa nu-L gaseasca”.