Stânci netede, nesfârsite, reteaza drumul, te arunca spre prapastie. Aproape ca auzi inima nebuna a padurii cum freamata alaturi de tine. Poti întinde mâna si sa atingi cerul, sa-l tragi aproape, sa-l îndesi pe tot în piept. Daca drumurile trebuie sa ajunga la salasul lui Dumnezeu pe pamânt, atunci drumul asta e unul din ele. Mânastirea Gavanu e tainuita, s-a cuibarit în maruntaiele tihnei, se hraneste cu ea de mai bine de trei veacuri. Un calugar si trei maici salasluiesc aici, în poiana asta plina cu flori, aflata la buza padurii si a muntelui. O gradina, un iaz cu pesti, o pictura veche, de o frumusete neasemuita, clopotnita. Te închini, n-ai cum sa n-o faci. Binecuvântarea s-a pogorât peste tine. Sofian Neacsu, calugarul, vorbeste putin si zâmbeste mult. E rostul tainic al omului, atunci când a calatorit pâna departe. Ne arata lucrurile, le zâmbeste senin pe cele ascunse. El e urmasul pustnicilor ce au salasluit în padurile astea nesfârsite si, mai sus, în munte. Urmele lor, scrijelite pe piatra, le gasesti în apropierea mânastirii, marturii netede ale unei credinte fara timp.
Ai vrea sa saruti bolovanul acesta sihastrit de la marginea padurii, ai vrea sa-ti lipesti urechea de el si sa-i asculti povestea. Iar povestea spune ca vechii parinti ce traiau aici, la începutul crestinatatii, ajunsesera atât de înduhovniciti, încât cereau socoteala icoanelor pe care le lasau de paza, atunci când plecau departe. Pentru ca si-a gasit gradina si chilia pradate de hoti, pustnicul Sava s-a uitat cu repros la icoanele sale: Fecioara Maria, Sfântul Gheorghe si Sfântul Nicolae. “Tu, Maicuta, pe tine te înteleg ca nu mi-ai dat de veste ca ma prada hotii. Ai prunc mic, a trebuit sa-l hranesti, ti-a luat vreme pâna l-ai înfasat. Si pe tine, Sfinte Gheorghe, te înteleg: pâna sa aduci calul, sa-l înhami, sa pornesti cu sulita înainte, hotii si-au terminat treaba. Dar tu, Sfinte Nicolae, tu, care nu ai decât un ceaslov, tu puteai sa-mi spui ce se întâmpla în lipsa mea”. Iar povestea spune ca Sfântul Nicolae i-a adus înapoi pe furi, cu tot ce pradasera si, pâna ca pustnicul sa prinda de veste, totul era ca înainte. Totul e si acum ca înainte, trebuie doar sa te lipesti de piatra din padure, sa-i asculti respiratia soptita, aici, la Mânastirea Gavanu, ca sa întelegi. Cele trei maicute nu se arata. Parintele Sofian ne conduce la poarta si ne zâmbeste. Linistea o luam cu noi, mai departe.
formula as