A învatat multe de la parintele Cleopa, al carui ucenic a fost la Manastirea Sihastria, si ne împartaseste si noua din aceasta învatatura. „Postul si rugaciunea au mers dintotdeauna mâna-n mâna. Chiar daca nu exista o academie a rugaciunii, cel care doreste sa sporeasca întru aceasta lucrare trebuie sa cântareasca rostuirea fiecarui pas, a fiecarei trepte care duce omul spre mântuire. În situatia în care omul este bolnav, batrân sau neputincios, e bine sa asculte de duhovnicul lui, care-i cunoaste întru totul suferinta si temeinicia bolii si sa posteasca dupa putere.
Si-apoi si bolile astea trebuie sa fie foarte bine cântarite, nu pentru o banala durere de cap sa dam prilej diavolului sa ne opreasca din post si rugaciune. Rânduiala postului pentru omul bolnav este oarecum mai permisiva, duhovnicul fiind cel care hotaraste care este masura rugaciunii si a postului pentru aceasta categorie de oameni. Dar trebuie sa avem constiinta dimensiunii bolii, abia apoi sa delimitam ascultarea celui suferind, si asta pentru ca postul trebuie sa fie o permanenta bucurie, când postesti, nu te chinui. Suferinta celui care posteste este fara-ndoiala o batjocura, Dumnezeu nu vrea un astfel de post.“Parintele Laurentiu, staretul Manastirii Cozia Veche