Imi era dor. Undeva inlauntrul meu ceva ma tragea spre Manastirea Prislop. Au trecut cateva luni de cand nu am mai fost pe la Parintele Arsenie. Il port cu mine in suflet la fel ca toti cei care l-au cunoscut in viata sau au pasit macar odata la Manastirea Prislop.
Ma asteptam sa fie multi pelerini sau simpli turisti asa ca ma inarmasem cu rabdare. Dorul era prea mare.
Am ajuns la Manastire odata cu rasaritul. M-a cuprins emotia si bucuria de a-l revedea pe Parinte. Stiam ca este acolo si ma asteapta asa cum ne asteapta pe toti cei care mergem la El. Vroiam sa cumpar flori si ma gandeam cu frustrare ca este prea devreme si poate nu voi avea de unde sa aleg ceva.
Si totusi Cineva stia ce imi doream si mi-a implinit dorinta. Erau flori pe alese, proaspete, colorate sau albe, inflorite sau boboci.
Cand am pasit intaia oara la Manastirea Prislop, mormantul Parintelui Arsenie era magnific. Zeci de fire de crini proaspeti strajuiau locul de odihna al celui supranumit “Sfantul Ardealului”. Parfumul si pulberea de roua ce impodobeau cupele imaculate mi-au ramas mereu in minte si in suflet.
Acum am primit in dar posibilitatea de a cumpara crini. Erau pe alese, la ghiveci, colorati, simpli. Am ales un fir ce arata ca un candelabru. Nu imi venea sa cred ca mi s-a oferit acest prilej. Nici macar nu era scump.
Desi era dimineata devreme, zeci de masini ma avertizau ca sus la mormant este o multime de pelerini. Nu ma asteptam insa sa fie atat de multi. Aproape toti aduceau flori si lumanari. Cateva maici incercau sa pastreze ordinea impreuna ca jandarmii. Pe zi ce trece Parintele Arsenie este mai iubit si mai respectat iar romanii vin in valuri sa il “caute”.
Acesti romani, nu neaparat pelerini, sunt vecinii nostri, prieteni, rude, colegi. Sunt tineri sau batrani, sunt din toate colturile tarii si acolo la coada nu au CV, diplome, identitate. Ei formeaza impreuna o singura inima, un gand, o lacrima.
Acesta este marele merit al Parintelui Arsenie. Pe langa invataturi, indrumari, sfaturi, Marele Arsenie Boca a reusit sa creeze o mare de oameni care sa il iubeasca si sa il urmeze dincolo de timp.
Am stat pret de 3 ore la coada. Am pierdut contactul cu realitatea si am avut impresia ca au fost doar cateva clipe. Maicile indemnau pelerinii sa atinga ghivecele de flori de crucea Parintelui Arsenie si sa ia apoi florile acasa. Ar trebui cateva sute de maicute care sa nu faca nimic altceva, decat sa se ocupe de ingrijirea florilor. Prea mult il iubesc romanii pe Parintele Arsenie.
Au trecut cativa ani de cand l-am descoperit pe marele duhovnic al romanilor. Nu am nici un merit dar de fiecare data am primit cate un “semn”. Cu siguranta toti primesc dar nu toti sunt constienti, nu toti observa sau inteleg. Niciodata nu e prea tarziu.
Imi doream din tot sufletul sa ii iau crini Parintelui Arsenie. El m-a intampinat la primul meu pelerinaj cu aceste flori minunate, dealtfel si florile mele preferate. Ei bine, cand am ajuns sus la mormant, a aparut de nicaieri o maicuta care a murmurat ” Da, asa trebuiesc aduse florile, boboci. Le voi lua si le voi pune la racoare ca sa le pun maine dimineata in locul celor care se trec (ofilesc)”. Nu imi venea sa cred. Parintele Arsenie mi-a primit florile pe care doream atat de mult sa i le ofer. Nu am cuvinte sa multumesc. Eu un simplu muritor, plin de pacate am primit un dar nepretuit.
Multumesc Parinte Arsenie!