Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului se recunosc cel mai degraba dupa cele trei stele – una pe frunte, a doua pe umarul drept, a treia pe umarul stâng. Aceste trei stele simbolizeaza fecioria Fecioarei Maria înainte de nastere, în nastere si dupa nastere.
Dupa aceea, culorile vesmintelor. Ca regula, vesmântul Maicii Domnului se zugraveste în trei culori principale: în auriu, rosu si albastru. Haina de dedesubt este albastra, cea de deasupra rosie, amândoua întretesute, tesute si împodobite cu aur. Culoarea aurie simbolizeaza nemurirea, cea rosie – slava si domnia, iar cea albastra – cerurile. Ceea ce înseamna: învesmântata în slava nemuritoare în ceruri este ea, cea oarecând patimitoare si roaba a Domnului pe pamânt.
Fata Sfintei Nascatoare de Dumnezeu nu este niciodata în icoanele ortodoxe plina si rotunda, ci prelunga si destul de trasa. Ochii, mari si gânditori. Tristete lina, gata de un surâs mângâietor: tristete pentru nefericirea lumii, surâs pentru nadejdea în Dumnezeu Mângâietorul, însa atât tristetea, cât si surâsul sunt retinute, si totul este retinut, totul este supus duhului. Este chipul unei biruitoare, care a trait toate amaraciunile durerii si restristii si poate sa ajute celor care se lupta cu durerea si cu restristea. Parul ei este întotdeauna acoperit cu totul.
Chipul Nascatoarei de Dumnezeu nu pare nicicând de o frumusete fireasca. El e în asa fel, ca alunga orice gând de trupesc. El este de o frumusete mai presus de fire, care nu se arata altminteri decât prin sfintenie. El întoarce gândul privitorului catre înalta realitate duhovniceasca si frumusete a sufletului. doxologia