Majoritatea activistilor de mediu îsi concentreaza mesajele ecologiste pe mixul secret de chimicale care sunt injectate în sol împreuna cu apa si nisip pentru a extrage gaze de sist în urma procedurii de fractionare hidraulica. În cautarea chimicalelor cancerigene, activistii de mediu se pare ca au ignorat un aspect mult mai grav si în acelasi timp evident în zonele unde gazul se sist se exploateaza deja.
Un studiu realizat de cercetatorul Robert Jackson de la Duke University pentru Academia Nationala de Stiinte din SUA vorbeste transant, pentru prima data, despre prezenta gazului metan în apa potabila la distante de pâna la un kilometru de sondele care extrag gaze de sist.
În anul 2011, Robert Jackson a realizat acelasi studiu pentru Academie, pe mostre de apa care proveneau din statele New York si Pennsylvania. Desi nu au fost indentificate urme de contaminare de la fluidele de fracturare, echipa de cercetatori a descoperit semne suficient de puternice de contaminare cu gaze naturale. Probele de apa prelavate de la distante de un km de sondele de exploatare au aratat concentratii crescute de metan, etan si propan. Deoarece numarul esantioanelor prelevate a fost considerat insuficient (60 de mostre), Jackson a continuat studiile si în martie 2013 a revenit cu o actualizare, de data aceasta realizata pe 141 probe de apa potabila colectata de la fântânile sau robinetele localnicilor din tinuturile Bradford, Lackawanna, Sullivan, Susquehanna, Wayne si Wyoming. jurnalul