Biserica “Sfintii Voievozi” din Baia de Arama era plina-ochi cu tigani. Era în vara anului 1997 si se auzise ca parintele Ionel Blaj, parohul sfântului lacas, s-a întors din America si, dintr-un moment în altul, urmeaza sa îsi faca aparitia. Când usa bisericii se deschise, multimea fu strabatuta de un murmur, dupa care se facu liniste. Din lumina de afara pasi înauntru chiar parintele Blaj, cu o palarie enorma de cowboy pe cap, la subtioara cu un ziar si în cealalta mâna cu un detector de metale. Facu doi pasi, si ciocatele sale americane rasunara pe podeaua bisericii. Multimea fremata din nou si se desfacu în doua, precum Marea Rosie în fata toiagului lui Moise, lasând cale libera pâna la altar. Si tot asemeni lui Moise, parintele Blaj îsi puse în functiune “toiagul” cel magic, miscându-l peste podeaua bisericii. Detectorul de metale tiuia încontinuu. Atunci s-a auzit prima voce din multime: “Aur! Sub toata biserica e aur!”. Tiganii s-au pus pe chiuit, strigând fericiti: “Suntem salvati! E aur sub toata biserica!”. Apoi au cazut în genunchi, sarutând podelele sub care se ascundea comoara. Din locul unde de obicei îsi tinea predica, parintele Blaj îi privea zâmbind, primind cu îngaduinta laudele si multumirile. Doar sfintii prelungi de pe peretii bisericii priveau neclintiti la clocotul omenesc ce izbucnise la picioarele lor. Oamenii au început sa scoata, înfrigurati, podeaua din cuie, pentru a ajunge la aurul îngropat dedesubt. Însa pe masura ce scândurile erau smulse, dezamagirea cuprindea multimea: dedesubt, cât tinea biserica, era doar praf. O tarâna rosiatica, ce nu semana în niciun caz cu aurul. Cu pumnii plini de pamânt, cu ochii bulbucati de furie, unul dintre tigani se îndrepta catre preot: “Sefu’, asta e zgura metalifera. De-aia tiuia aparatu’ lu’ matale. Unde-i comoara, sefu’, ca noi pentru aur veniram? Zisesi ca ai harta comorii! Scoate harta!”. formula as
Apr122016