Icoana începe cu lumina. Fara ea n-ar fi culorile. Mult timp m-am necajit cum sa fac lumina din icoana. Nu am reusit niciodata. Am ramas tot la prima zi a creatiei. Tot în întuneric sunt. Cum poate omul sa dea lumina culorii? Cum reuseste omul, prin pictarea icoanei, a Mântuitorului sau a sfântului, sa dea viata si sa transforme amestecul culorilor materiale, în lumina, nu în întuneric? Cu timpul, am înteles ca iconarul nu va reusi asta niciodata de unul singur, pentru ca este o lucrare între el si Dumnezeu. El stie, teoretic si practic, cum sa astearna culorile, dar Cel care
desavârseste si care transforma întunericul în lumina este Dumnezeu Însusi. El da har icoanei! Domnul este singurul care poate sa faca lumina din icoana pentru ca El este si cel care a creat-o înca din prima zi.
De aceea, orice icoana adevarata este un prezent continuu; nu este nici trecut, nici viitor – este doar ACUM. Când te uiti la ea nu exista decât vesnicia. Te rogi si chiar acum e momentul în care tu poti sa te mântuiesti, din orice stare ai fi. Poti sa fii într-o stare în care sa spui ca nu mai este nicio sansa de întoarcere, dar prin icoana, care te atrage, prin chipul lui Dumnezeu care este în fata ta, te poti transforma dintr-un pacatos, într-un sfânt. Sa stiti ca si iadul, si Raiul sunt pline de pacatosi. Doar ca Raiul e plin de pacatosi care s-au cait, iar iadul de pacatosi care au refuzat acest lucru. Icoanele adevarate îi prefac pe oameni. Îi ajuta sa-L primeasca pe Dumnezeu în ei. Sunt cheia mântuirii lor. formula as