În sala de operatii era întotdeauna o icoana cu o candela arzând. Doctorul Valentin Voino-Iasenentki se închina de fiecare data, înainte de a începe sa opereze. Facea apoi cu bisturiul deasupra bolnavului semnul crucii si abia la sfârsit efectua prima incizie. Era un ritual fara de care nu concepea sa lucreze.
Când comunistii au venit la putere, în anul 1917, tocmai fusese numit medic-sef al spitalului principal din Taskent (cel mai mare oras al Asiei Centrale) si profesor la Facultatea de Medicina de aici.
În scurta vreme, bolsevicii au luat icoana din sala de operatie, si atunci doctorul Valentin a refuzat sa mai opereze. Gestul, încadrat repede la sabotaj, putea sa-l coste viata. Politia secreta executa, în acele vremuri, mii de preoti în fiecare an. Nu s-ar fi împiedicat de un medic, fie el sef al unui mare spital si profesor universitar.
Au început presiunile, dar Valentin s-a încapatânat sa nu cedeze, desi riscul era enorm. S-a întâmplat însa ca nevasta unui mare demnitar din oras sa se îmbolnaveasca si sa aiba nevoie de o interventie chirurgicala. Valentin era deja o somitate, asa ca politrucul i-a cerut sa o opereze si-l va ajuta cu orice doleanta. Smerit, credinciosul doctor a cerut un singur lucru – icoana din sala de operatie, iar politrucul i-a îndeplinit rugamintea. Dar calvarul lui Valentin abia statea sa înceapa.
Trimite felicitari cu Sfantul Luca din Crimeea
A fost arestat din ordinul unui lucrator la morga, un betiv notoriu, pe care-l mustrase de multe ori, în calitatea sa de medic-sef, si care ajunsese în vremurile acelea tulburi membru al “troikai” din oras – un tribunal constituit ad-hoc, care pronunta sentinte de condamnare la moarte ale “reactionarilor”. Un comunist de vaza l-a salvat în ultima clipa, înainte de a fi executat, ducându-l sub escorta înapoi la spital. Martorii acelor vremuri spun ca, dupa ce a fost salvat de la o moarte sigura, doctorul Valentin s-a întors direct în sala de operatie si a continuat sa lucreze, de parca nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar socul acestei arestari a tulburat-o atât de tare pe sotia lui, încât s-a stins la scurta vreme dupa aceasta… Valentin a ramas vaduv, cu patru copii. Avea doar 42 de ani.
Aceasta încercare nu l-a frânt. A continuat sa se opuna comunistilor, ori de câte ori era nevoie de marturia sa. Vazându-i râvna pentru credinta, episcopul din oras i-a propus sa fie hirotonit si sa slujeasca doar duminica la catedrala, pentru a predica. “Lucrarea dumneavoastra nu este sa botezati, ci sa binevestiti”, i-a spus atunci vladica Inochentie. Valentin a slujit ca preot timp de doi ani, continuând sa opereze si sa predea medicina. Dar o facea tot timpul îmbracat în rasa, cu crucea de preot pe piept, sub privirile indignate ale autoritatilor. La sfârsitul acestor ani de slujire curajoasa, preotii si crestinii din Taskent l-au ales în scaunul de episcop. Când a fost hirotonit, pe 31 mai 1923, a primit numele de Luca, dupa cel al evanghelistului care a fost totodata si medic si pictor, zugravind prima icoana a Maicii Domnului. Dupa doar o saptamâna de slujire ca ierarh a fost arestat. Începeau pentru el unsprezece ani de calvar. formula as