La Chintinici, în judetul Neamt, exista un loc în care oricare dintre noi se poate regasi. Un mic muzeu etnografic, gândit, construit si amenajat dupa toate canoanele domeniului de preotul paroh Iulian Vasile.
Colectia etnografica a parintelui Iulian Vasile e amenajata într-o casuta pe care a gândit-o si a înaltat-o dupa tipicul celor care existau în zona Neamtului, din chirpici lipiti cu lut, pe temelie de piatra si cu acoperis de sindrila. Cu prispa în fata casei, înconjurata cu gard de nuiele si cu tot ce trebuie în batatura.
În interior – o odaie si tinda, ambele amenajate – ai zice ca de un etnograf care toata viata doar asta a facut – în cea mai buna rânduiala. În tinda, doi tineri gospodari, gatiti în splendide costume nemtene, par a te întâmpina, gata sa-ti spuna povestea obiectelor din jurul lor. Râsnita, meletuica cu piepteni si ragila, o seama de unelte gospodaresti vechi, cosarca cu zolitor si batator, trusa tâmplarului, masa la stâna, “vestitorii” Anului Nou (capra, urs, doba, buhai, ghioaga) – toate se cer admirate în voie. “Aici avem îmblaciul, furcoiul, tapina, chiua cu maiul, putinica, balerca, chisalita, cânepa, pânza de sac, râsnita, toiagul, lada de zestre”, însira, pe nerasuflate, parintele Iulian obiectele ce populeaza tinda larga, vadind nu doar veleitati de simplu colectionar, ci atentia pentru fiecare detaliu ce vine din lumea satului, de care este atât de legat. lumina