Filosoful Anaxagora a desenat o harta care a devenit faimoasa de-a lungul timpului: pamantul era plat, inconjurat de nori, insa sub prima “foaie” a planetei se afla o lume paralela in care traiau oameni, erau construite cladiri, si existau chiar corpuri celeste.
Adepti ai acestei teorii au fost Galileo Galileii, Franklin, sau Lichtenberg. In 1818 Cleves Symmers a venit in fata congresului american cu o teorie care a socat la acea perioada : Pamantul este alcatuit din mai multe cercuri concentrice, care au o deschidere la poli, si fiecare dintre aceste cercuri este locuit de oameni si animale.
Academicianul rus V. Obruchev a venit cu o alta ipoteza. Un meteorit gigant a gaurit pamantul in primele zile de la Big Bang, acesta ajungand pana in mijlocul planetei, iar in jurul acestui meteorit s-a dezvoltat o lume separata fata de cea care populeaza suprafata Terrei.