„Îngerul Siloamului. Teologia mistagogica a Aghiasmei mari“

În Rasaritul Ortodox nu a existat niciodata un conflict iremediabil între ratiune si credinta, cum a fost cazul în Apusul Europei unde au existat perioade de timp în care credinta a dominat stiinta, ratiunea si filosofia sau altele, sau în care preocuparile rationale au dominat credinta.

În Ortodoxie, ratiunea e înteleasa ca provenind din Ratiunea suprema a lui Dumnezeu, ca Logos divin. Fara raportarea la aceasta Rationalitate universala suprema, ratiunea umana devine deosebit de precara si fara o stabilitate si panoramicitate.

Slujba Aghiasmei mari ofera autorului posibilitatea de a aborda o privire atenta în profunzimile materiei si de a observa frumusetea si armonia superba care se afla în partile atomice si subatomice din materie, respectiv din apa.

Tot în legatura cu frumusetea armonica si realitatile tainice din materie, Parintele Dumitru Meghesan sustine ca materia rezultata din închegarea energiilor care provin de la Dumnezeu, ca Inteligenta cosmica suprema, poseda, în acest sens, o memorie deosebita.

Aceasta idee teologica nu este împotriva conceptiilor moderne ale oamenilor de stiinta. Acestia vorbesc de o potentialitate cosmica în ceea ce priveste originea materiei, neexcluzând si o prezenta divina, chiar într-o modalitate dificil de explicat, adica în aceasta modalitate de materialitate, de neorganizare, de energie cu totul speciala, care însa nu era numai o manifestare într-o modalitate misterioasa a energiei, asa cum ne imaginam, ci un fel de materialitate neorganizata, purtând în ea o informatie speciala venita de la o Inteligenta cosmica supramundana.

Faptul ca, prin invocarea Duhului Sfânt, energiile divine care vin din Sfânta Treime se pogoara, prin El, peste apa, reprezinta actiunea acestor energii asupra particulelor si subparticulelor din interiorul apei, schimbând-o fiintial, fapt pentru care ea ramâne mult timp nestricata.

Nu crucea dintr-un metal oarecare sau busuiocul sfintesc apa, ci actiunea energiilor Duhului Sfânt invocate prin epicleza speciala cu aceasta ocazie. Impulsul spiritual pe care îl primeste apa prin aceasta sfintire se leaga de evenimentul care s-a petrecut în vremea aceea între malurile Iordanului, apoi în toata creatia prin puterea spirituala pe care a dat-o Logosul întrupat, înviat, transfigurat si generator de energii speciale în istorie, apostolilor, episcopilor si preotilor, ca si ei, în numele Lui, sa invoce darurile Duhului Sfânt si, prin El, ale întregii Sfinte Treimi peste materie, respectiv, acum, peste apa.

Toate acestea trimit la evenimentul care s-a petrecut la Botezului Domnului, când El, Logosul întrupat, creatorul materiei, intra în ea si acolo întâlneste logoi-urile dumnezeirii Sale, ca prezenta a informatiei divine supreme si, în acelasi timp, plan al Sau si deci al Sfintei Treimi pentru destinul materiei. Întâlnindu-le pe acestea, le face transparente si le infuzeaza o energie speciala de purificare si sfintire deoarece, prin caderea în pacat a primilor oameni, materia devine opaca, iar logoi-urile care erau prezente în ea se opacizeaza si îsi pierd din luminozitate.

Ultima parte din lucrarea prezenta este dedicata explicatiei mistagogice a slujbei Aghiasmei mari. Lumina

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.