Ca în fiecare an, ca în fiecare primavara, intuiesc Noaptea Sfânta de Înviere ca fiind semnul unui posibil început, important, fundamental, dar greu de realizat. Stiu de mult ca înnoirea ar trebui sa se petreaca în sensul profund al termenului, mult mai mult decât simpla evadare, superficiala, din rutina si grijile cotidiene. Mai stiu ca aceasta chemare este simtita de noi toti, o intuim în caldura care ne mângâie fata, venita din luminita firava a lumânarii pe care o strângem în mâna cântând „Hristos a Înviat“.
„Ca si Fiul omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-si dea sufletul rascumparare pentru cei multi“ (Marcu 10, 45). S-a spus si se va mai spune: Iisus Hristos nu a vrut sa scrie carti ce traverseaza timpurile, nici nu a întemeiat academii, asemenea învatatilor din Grecia antica, despre care aflam în manuale sau învatam de la profesori ilustri. Dar oare aceia care au întemeiat scoli si curente de gândire nu sunt oameni care pot fi slabi, indiferent de puterea lor intelectuala, suportând cu greu povara succesului efemer si a slavei desarte? Iisus Hristos nu avea nici un motiv sa fie asemenea filosofilor si sa conduca o scoala unde se specula teoretic, la nesfârsit, despre rostul lumii. „În esenta se marturiseste deci ca Fiul lui Dumnezeu, Cel dinainte de veci, S-a întrupat si S-a facut om din Fecioara Maria, Nascatoare de Dumnezeu, si prin Întrupare s-a realizat uniunea ipostatica, sau unirea într-un ipostas a firii dumnezeiesti si a celei omenesti, adica o persoana în doua firi, Persoana lui Iisus Hristos“ (Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. II, pag. 36). Voia Domnului se împlineste în Persoana lui Iisus Hristos cu o intensitate deosebita, dar pe care o putem intui cu ajutorul de la Dumnezeu. Iisus Hristos a venit pentru noi, pentru reabilitarea conditiei noastre umane. Pentru ca sa nadajduim viata vesnica, pentru ca sa ajungem la maturitatea prin care sa întelegem ca rostul nostru în lume este sa fim lânga Dumnezeu, ca adevarati si demni fii ai Sai. Orice speculatie filosofica, orice încercare empirica de a gasi o alta esenta sau definitie devine efemera si lipsita de sens. lumina