Cum poate fi cineva persan? Simplu, la fel cum se poate sa fii bucurestean din Drumul Taberei. E poate nitel mai greu la temperaturi ridicate, dar se descurca…
Am plecat în Iran la invitatia Ambasadei Republicii Islamice pentru a scrie “ce vad cu ochii mei”. În speranta ca, în felul acesta, poate apare în presa si altceva decât anatema sionisto-americana. Amin! Când s-a auzit ca plec în tara aceea unde “femeile sunt omorâte cu pietre” sau unde “sta sa izbucneasca un razboi”, mi s-a lipit pe frunte eticheta de victima sigura a PR-ului persan.
Cu toate acestea, m-am întors vie (nu a avut loc nici un atac armat între timp) si destul de echilibrata emotional (nu am vazut executii în piata publica, astfel încât sa fac vreun sindrom de stres posttraumatic). Dar discutiile acestea mi-au dat cât de cât masura perceptiei hiberbolizate despre o tara despre care se spune ca mârâie la toata lumea. gandul