In ultimul episod din serialul Ancient Aliens se face referire si la megalitii din Carnac, Franta, un alt loc plin de mistere neelucidate.
Solati romani pietrificati , dupa cum sugereaza o legenda locala, observator astronomic antic, necropola sau loc de ceremonii religioase, Complexul de la Carnac este cel mai concentrat loc din Europa, aici fiind asezati in jur de 3.000 de megaliti.
Complexul de la Carnac, reprezinta o colectie impresionanta de structuri megalitice, dolmene, menhire, etc unicat. Sit-ul arheologic este situat in apropierea satului Carnac, Bretania. Mii de pietre cioplite din piatra locala au fost asezate in perioada neolitica, unele avand insa o vechime si de 4.500 de ani.
O legenda locala sustine ca pietrele de la Carnac reprezinta soldati invadatori, transformati de vrajitorul Merlin in piatra. In ultimele secole megalitii au ajuns adapost pentru oi, pui sau chiar vetre de foc.
O parte din pietre au fost mutate dinloc pentru a face loc soselelor moderne sau caselor, altele ajungand chiar si material de constructii.
Carnac este situat intr-un loc unic pe Pamant, unde soarele la solstitiu atat vara cat si iarna, formeaza un triunghi pitagoreic perfect, in raport cu paralela de latitudine, care este la est-vest, axa echinoctiului din sit.
De remarcat este faptul ca in zona Complexului nu au fost gasite locuinte neolitice ( sa ne amintim ca tot asa este si la Gobekli Tepe, Turcia), multi arheologi considerand ca localitatile populate se aflau pe Coasta, loc ce se afla acum sub nivelul marii.
J. Michell este de parere ca locul a fost numit de contele Maudet de Penhouet dupa celebrul Karnak din Egipt. M. Bertrand ofera insa o alta sugestie fiind de parere ca numele au o radacina preistorica comuna.
Mai multi cercetatori au stabilit ca astronomia a fost un factor important in proiectarea celor mai multe structuri din Complexul Carnac.
Carnac oprezinta multe similitudini cu Boyne Valley din Irlanda, Salisbury din Anglia, sau Orkney din Scotia, toate datate cam in aceeasi perioada si avand la baza studii astronomice.
Constructorii de la Carnac erau priceputi in taierea pietrei, in special granit – cel mai folosit material in constructiile antice. ( Granitul este un material foarte dur cu o rezistenta la strivire situata intre 1050 si 1410 kg/cm2, mult mai mare (6-7 pe scala de masurare a duritatii) decat a marmurei. – sursa)
Din 1996 Carnac face parte din Patrimoniul UNESCO.
“Complexul de la Carnac cuprinde trei concentratii majore de menhire (cuvantul – provenit din maen, „piatra“ si hir, „lung“ in limba velsa – desemnand orice piatra inalta, care sta singura in picioare), toate situate la nord de orasul Carnac: Le Ménec, Kermario si Kerlescan. La Le Ménec, 1099 de pietre sunt aranjate in 11 randuri, pe o suprafata de 1 km lungime si 100 m latime. La est, sunt cele 10 randuri de la Kermario, care se intind pe 1,2 km. Si mai la est, se afla aliniamentul aproape patrat de la Kerlescan, cu 13 randuri scurte de pietre – 555 in total – care se termina cu un semicerc de 39 de menhire uriase, dupa 800 m. Un al patrulea ansamblu, mult mai mic, cel de la Le Petit Ménec, este alcatuit din numai 100 de pietre.
Toate aceste concentratii de pietre sunt in general similare. Sunt concepute in siruri aliniate est-vest, desi sirurile nu sunt separate in mod egal, fiind dispuse mai aproape unele de celelalte spre marginile exterioare (la nord si la sud) ale formatiunii. Cu cat privesti mai la est de-a lungul ansamblului, observi ca pietrele sunt tot mai apropiate si mai inalte. Din loc in loc, ele nu mai sunt plasate in siruri, ci in curbe paralele. Inaltimea menhirilor variaza si ea: cei mai mici, din capatul de vest de la Le Ménec, au circa 90 cm inaltime; cei mai inalti, de la Kermario, au 6,5 m. sursa”
Materialul nu poate fi preluat fara acordul nostru.
<
p align=”center”>