Postul Sfintelor Pasti. Luni 18 martie, începe Postul Mare care precede sarbatoarea Învierii Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe care, anul acesta, o vom sarbatori duminica, 5 mai.
În general, Sfintii Parinti si scriitorii bisericesti privesc acest post ca o institutie de origine apostolica. Dar în primele trei secole durata si felul postirii nu erau uniforme peste tot. Astfel, dupa marturiile Sfântului Irineu, ale lui Tertulian, ale Sfântului Dionisie al Alexan-driei s.a., unii posteau numai o zi (Vinerea Patimilor), altii doua zile, adica Vineri si Sâmbata înainte de Pasti, altii trei zile, altii o saptamâna, iar altii mai multe zile, chiar pâna la sase saptamâni înainte de Pasti; la Ierusalim, în sec. IV se postea opt saptamâni înainte de Pasti, pe când în Apus în aceeasi vreme se postea numai patruzeci de zile.
Începând de pe la sfârsitul secolului al III-lea înainte, postul cel mare a fost împartit în doua perioade distincte, cu numiri diferite: Postul Paresimilor (Patruzecimii), sau postul prepascal, care tinea pâna la Duminica Floriilor, având o durata variabila, si Postul Pastilor (postul pascal), care tinea o saptamâna, adica din Duminica Floriilor pâna la cea a Învierii, fiind foarte aspru. Abia în secolul al IV-lea, si anume dupa uniformizarea datei Pastilor, hotarâta la Sinodul I Ecumenic, Biserica de Rasarit (Constantinopol) a adoptat definitiv vechea practica, de origine antiohiana, a postului de sapte saptamâni, durata pe care o are si astazi, desi deosebirile dintre Bisericile locale asupra duratei si modului postirii au persistat si dupa aceasta data. ziua