La manastirea Lainici s-a adapostit o vreme Tudor Vladimirescu, deghizat in calugar. Era urmarit de turci pentru ca luptase impotriva lor in razboiul ruso-turc si, afland de ascunzatoare, prigonitorii lui au devastat biserica si i-au taiat capul monahului Maxim. Aici a fost adus Cuviosul Irodion Ionescu, pe care Sfantul Ierarh Calinic l-a numit pentru activitatea lui prodigioasa, “Luceafarul Lainicilor”.
In timpul Razboiului de Independenta, monahii au plecat din manastire pentru a ingriji ranitii de pe front, ramanand pe loc numai doi pentru ingrijirea locasului. Acesta a avut mult de suferit in timpul Primului Razboi Mondial, cand trupele germane au intrat calare in biserica, au jefuit-o, i-au topit clopotele pentru a face gloante, au devastat cimitirul si i-au ars arhiva.
In 1921 a venit la manastire un grup de sase calugari avandu-l in frunte pe Cuviosul Visarion Toia. Ei au ridicat din ruine manastirea si au introdus reguli de functionare ascetice, asemanatoare celor de la Manastirea Frasinei de unde veneau. Locasul a capatat un meritat prestigiul dar in 1957 viata duhovniceasca a fost tulburata de cei care lucrau la modernizarea soselei si a liniei ferate.
Au fost construite peste tot baraci si linistea s-a reinstalat abia in 1957. In 1961 manastirea este desfiintata, cladirile anexa ramanand drept case de oaspeti in vreme ce biserica este inchisa pana in 1970, permitandu-se slujbe doar la sarbatori. magazin