Spiritul vorbelor lui Iisus, nu literele stranse de biserica crestina de-a lungul veacurilor sub atenta supraveghere dintotdeauna a puterii politice. Biserica a avut grija sa faca uitata dragostea profunda care l-a facut pe Iisus si isi dea viata pentru oameni.
Exemplarele si madularele bisericii de astazi vor parca sa demonstreze cu tot dinadinsul ca nu mai exista nicio legatura intre ceea ce predica si faptele pe care le comit fara niciun dram de cainta. Nu e insa nici macar trist. E drumul pe care au pasit de secole aceste institutii secate de iubire si conduse de oameni plini de ura, dar ridicate si consolidate in numele lui Dumnezeu.
Noi cu totii ne-am astupat urechile si sufletele la vorbele lui Isus, desi nu incetam sa ne inchinam Lui, sa ne rugam doar pentru o viata mai buna si sa asteptam sa ne dea. Uitand cel mai important lucru – totul pleaca din ceea ce noi oferim celuilalt. Acelui strain care a devenit intre timp aproapele fiecaruia dintre noi. Un dusman de moarte pe care il intalnim zi de zi, ora de ora.