„Sfinte Gheorghe, bunule, ajuta-ma sa biruiesc si eu macar o data, si-ti voi aduce in biserica o bunatate de placinta, cum stie mama sa faca“. Si deodata prinse copilul a obtine biruinta dupa biruinta in jocurile cele copilaresti, de nu le venea celorlalti sa-si creada ochilor! Deci, plin de mare bucurie si recunostinta, dadu fuga acasa si se ruga de mama-sa sa-i faca o placinta pentru a o darui Sfantului Gheorghe, dupa cum ii fagaduise. Induiosata de rugamintile copilului, dar avand si mare evlavie la Sfantul Mucenic, femeia facu o placinta de-ti lasa gura apa, iar copilul se grabi sa ajunga cu ea calda dinaintea altarului.
Dar trecand pe acolo niste negustori si intrand sa se inchine in biserica, se imbiara sa manance placinta cea bine mirositoare, subcuvant ca Sfantul n-are trebuinta de bucate pamantesti. „S-o impartim si s-o mancam noi, iar in locul ei sa puneam tamaie, ca sa fie de cinstirea Sfantului!“. Si asa facura.
Numai ca, terminand de mancat si voind sa iasa din biserica, nu mai dibuiau usile, care se faceau mereu ca zidul dinaintea lor. Ziua