Înca din cele mai vechi timpuri, Muntii Buzaului dimpreuna cu zona Subcarpatica aferenta au constituit un spatiu aparte, în care s-a dezvoltat una dintre cele mai vechi si mai originale vetre de sihastrie autohtona. În acest perimetru sacru ancestral, viata isihasta este atestata în veacul al XVII-lea de cele 40 de sihastrii, schituri si manastiri. În secolul urmator, aici s-a dezvoltat o viata monahala panortodoxa unica, fapt ce avea sa-i atraga, justificat, mai ales prin staretul Vasile de la Poiana Marului si prin ucenicul acestuia Paisie, renumele de “al doilea Athos”.
Numeroasele schituri si bisericute rupestre ruinate de timp din curbura Carpatilor, pe care astazi doar cercetatori sau pelerini temerari se mai încumeta sa le viziteze, aduc marturia unei lungi si statornice vietuiri întru numele Creatorului în aceasta parte de lume, înca din începuturi si pâna în zorii secolului al XIX-lea. Se estimeaza, spre exemplu, ca în asezarile rupestre din Masivul Crucea Spatarului au locuit, la doar trei veacuri dupa Hristos, primii misionari crestini care au sosit în zona. Dar, în aceasta lunga perioada de vietuire, nu lipsita de evenimente istorice dramatice, un anumit moment lumineaza clipa în care isihasmul ortodox autohton îsi gaseste la propriu comparatie doar cu cel trait în Sfântul Munte. Lumina