Ne apropiem de cea mai înspaimântatoare noapte a satului românesc: în seara Sfântului Andrei, ies si umbla strigoii. Din pacate, aceste duhuri rele nu au intrat în atentia marketingului american, desi câteva aparitii horror în productii Hollywood le-ar transforma în supereroi ai lumii de apoi, alaturi de zombi, vampiri si vrajitoare. Vineri seara, armatele de strigoi se dezlantuie, iar oamenii au în apararea lor usturoiul si câteva incantatii stravechi. Trebuie doar folosite.
Nimeni nu pare însa a sti de ce tocmai în aceasta noapte strigoii ies cu totii si bântuie lumea: cei vii îsi parasesc în somn corpul, ies pe horn sau se strecoara pe usa, se dau peste cap de trei ori pentru a se transforma în animale: lup, câine, pisica, porc, berbec, gaina sau broasca. Strigoii calatoresc rapid, calarind melite de batut cânepa si se îndreapta catre locuri tainice – undeva între hotare, la raspântii de drumuri, sau în poieni din paduri întunecoase – unde se întâlnesc cu strigoii morti. Se preschimba în oameni, apuca cu nadejde limbile de melita si încep a se lovi crunt pâna când unul iese învingator. Acesta le va fi conducator vreme de un an de zile. Dupa lupta, ranile li se vindeca pe loc si, întrupati în animale, mortii vii pornesc spre case înainte de ivirea zorilor: “Se bat cu limbile melitoaielor, pâna la cântatul cocosilor, când se duc cei morti la casele lor, iar cei vii fug care-ncotro, osteniti, paliti si zgâriati. Asa-i poate cunoaste un om întelept ca ei au avut val în noaptea aceea si ca-s strigoi. A doua zi, ducându-se cineva la hotare, gaseste pietrele pline de sânge curs din cei raniti”, scrie si Elena Voronca. replicaHd