De icoane sunt legate multe mistere. Nu se putine ori rugaciunile facute in fata Icoanelor Facatoare de Minuni aduc alinare si vindecare oamenilor care cer ajutorul sfintilor. Exista multe marturii despre Icoane care plang cu lacrimi de mir si chiar stiinta a ramat uimita in fata unor teste ce sfideaza ratiunea ( vezi mai multe)
Era o noapte friguroasa de iarna, cu peste 60 de ani in urma cand doi oceanografi au plecat pe mare.
Vroiau sa ia cateva mostre de apa din Marea Alba (Marea Alba (este un intrand al Marii Barents pe coasta de nord-vest a Rusiei. Marea este inconjurata de Karelia la vest, Peninsula Kola la nord si Peninsula Kanin la nord-est.).Vantul puternic si curentii rapizi au trimis micuta barca sa pluteasca in deriva, lasand oamenii in voia destinului. Dupa aproape 30 de ani, unul dintre barbati a povestit intamplarile misterioase pe care le-au trait in acea noapte inghetata.
Dupa ce au trecut printre zeci de sloiuri de gheata, cercetatorii au observat in departare o lumina ce parea sa le arate drumul spre civilizatie. Nu stiau daca este un far sau cativa vanatori facusera focul pentru a-i feri de gerul noptii. Speranta a renascut in sufletele barbatilor care au pus mana pe vasle si au inceput sa dirijeze ambarcatiunea care lumina ce strapungea intunericul noptii. Au reusit sa ajunga la mal, intr-o zona total necunoscuta si spre surprindea lor lumina ce ii calauzise nu se mai vedea, disparuse.
Zona era pustie si vantul le biciuia fetele obosite. Copacii scrasneau si si se gandeau ingroziti ca vor muri inghetati. Doar lumina ii adusese in aceasta zona necunoscuta si acum disparuse, lasandu-i prada intunericului. Au hotarat totusi sa porneasca la drum si dupa mai putin de 100 de metri au intalnit un batran. Aparitia stranie si neasteptata i-a uimit pe cei doi. Batranul avea o barba lunga si stufoasa, de un alb-gri, purta o pelerina subtire, cizme de ploaie si nu purta nimic pe cap.
-Buna seara tovarase, ne-am ratacit si cautam adapost prin zona.
– Nu te duce in partea aceea, a raspuns batranul, nu vei gasi pe nimeni, este pustiu.
-Atunci incotro sa ne indreptam, caci suntem obositi si inghetati, abia mai putem merge.
– Uita-te in spatele acelui deal, mergeti in acea directie si veti gasi casa unui pescar, i-a indemnat batranul.
Cei doi oceanografi au multumit strainului aparut de nicaieri si au pornit la drum. Dupa cativa metri au privit peste umar si batranul disparuse la fel de misterios cum le aparuse in cale.
Am urcat dealul si am descoperit o coliba singuratica unde licarea un strop de lumina la fereastra. Era casa unui pescar ce locuia acolo impreuna cu familia. Oamenii au ramas mirati sa vada doi barbati rataciti in noapte, deoarece pe insula pustie nu ii vizita decat rareori cate un pescar ce se adapostea de furtuna.
Insula era totusi destul de mare. Pentru necunoscatori putea fi o adevarata capcana, deoarece te puteai rataci . Cercetatorii s-au apucat sa le povesteasca gazdelor despre batranul aparut de nicaieri, ce ii dirijase catre coliba lor.
– Nu traieste nimeni pe aceasta insula pustie, doar familia noastra si cateva animale, le-a marturisit uimit pescarul.
Chiar daca erau infometati si obositi, cei doi oceanografi stiau foarte bine ce au vazut , un batran care ii indrumase corect si le salvase vietile. Sotia pescarului a observat ca barbatii se uitau la o lampa ce ardea incet intr-un colt de camera. Se mirase si ea ca desi arsese toata noaptea, micuta lampa parea ca si nou umpluta cu ulei de peste.
Intr-un colt de camera erau asezate cateva icoane. Unul dintre cercetatori privea cu mirare, figura unui batran, imbracat cu pelerina – era omul care ii intampinase pe plaja. Era Sfantul Nicolae. Oceanografii se uitau unul la altul si mii de intrebari le treceau prin minte iar pescarul auzind povestea se intreba probabil daca cei doi vizitatori neasteptati sunt in toate mintile. Evenimentul si ajutorul neasteptat i-a zguduit pe cei doi barbati si ambii au inceput sa mearga la biserica.
Materialul nu poate fi preluat fara acordul nostru.
