Cunoscut, in Carpati, inca de pe vremea dacilor, care il foloseau ca leac in bolile de inima si ficat, in Europa evului mediu, paducelul era cunoscut mai ales ca planta magica, renumita pentru puterea ei de a rupe vrajile si de a dezlega de deochi. Ramurile de paducel inflorit se puneau pe porti si pe garduri, pentru a feri casa respectiva de boli. Si astazi, paducelul fereste grajdurile de vite, oprind cu ramurile lui tepoase si dese, impletite in garduri vii, apropierea salbaticiunilor, dar si vanturile uscate de primavara, care se agata in desisul lui. In gradini, paducelul e cultivat anume, ca adapost si hrana pentru pasari si albine, pe care le hraneste cu fructele si florile lui. Formula As
Paducelul (Crataegus laevigata) este un arbust spinos, care creste pana la 6 metri inaltime, intalnit in zona de munte, campie, deal. Fructele de paducel contin flavonoide, acizi si uleiuri esentiale, contin tanin, zaharuri, vitaminele C si B.
Florile albe și fructele roșii ce au un miros caracteristic și un gust amărui. Din ele se obțin extracte care sunt folosite în primul rând, la ameliorarea tulburărilor legate de problemele cardiace cu substrat nervos.
Pomul lui Dumnezeu Arbustul era cunoscut din Antichitate de catre daci, romani si greci, care il utilizau in tratarea bolilor de inima, ficat si in insomnii. Americanii Yennings si Clement au descoperit proprietatile florilor, tratand si ei afectiuni cardiace si nervoase. Substantele preparate din pomul creat de Dumnezeu pentru a da liniste inimii, asa cum i se mai spune, au proprietatea de a actiona asupra muschiului cardiac, marind sau scazand puterea si durata batailor inimii. Paducelul relaxeaza totodata arterele sangvine din jurul cordului si largeste vasele de sange aflate aproape de suprafata pielii, scazand presiunea arteriala. Situatiile in care se recomanda preparatele de paducel sunt, in primul rand, cele legate de problemele cardiace cu substrat nervos. Continuare