„Caricatura este o inventie a modernitatii. În antichitate, cînd locul fiecaruia în societate era clar si unde ponegrirea simbolurilor si a imaginii imperiale erau pedepsite cu moartea, caricatura nu îsi avea locul.
Rasfoind, de-a lungul scurtei mele vieti, reviste si carti despre istoria omenirii, cu ce a avut ea rau si bun, am observat urmatorul lucru: caricaturile se înmultesc atunci cînd cei care le fac nu pot ucide. Caricaturile apar înaintea unei revolutii, dispar în perioada macelului si reapar pe timp de ”pace”, dar nu ca opera a partizanilor, ci ca arma a sistemului.
Caricatura a ucis sute de milioane de oameni de la Revolutia Franceza pîna azi.
În Rusia tarista niste oameni au început sa lipeasca pe ziduri caricaturi în care tarul, bancherul si preotul erau reprezentati într-o cusca, iar oamenii de pe strada îi priveau rîzînd. Peste cîtiva ani tarul a fost asasinat si sute de mii de preoti lichidati sau deportati în lagare, unde majoritatea au murit în chinuri.
Totul a început de la caricaturi, epigrame, glume, daca vreti. Dupa ce milioane de oameni au fost ucisi si regimul socialist s-a instaurat în Rusia si tarile cucerite prin crima, a fost declarata perioada de pace, de libertate a expresiei, de justitie echitabila. A venit vremea cînd oamenilor care desenasera oarecînd caricaturi li s-a zis ca nu mai au voie sa împuste preoti, comercianti si pe urmasii familiilor aristocrate chiar asa, pe strada. Atunci ei s-au întors iarasi la caricaturi – aceste caricaturi au umplut Uniunea Sovietica si erau expresia celei mai sincere uri de clasa, ura care a ucis sute de milioane de oameni.
Charlie Hebdo, prin caricaturile religioase cu caracter pornografic pe care le-au raspîndit, a exprimat aceeasi ura sincera fata de credintele altor oameni, care nu cred ca ei. activenews