Era zi de sarbatoare: Intrarea Maicii Domnului în Biserica – 21 noiembrie. M-am întors tot singura, meditând la ceea ce auzisem despre Parintele. Ma gândeam ca stie ca l-am cautat. De Craciun, noaptea, am visat ca a sunat telefonul la posta, în sat, si ca trebuie sa plec undeva. Pe vremea aceea nu aveam telefon. Daca cineva avea de anuntat ceva, dadea telefon la posta. A doua zi, postarita îmi spune: «Ai primit un telefon de la o doamna din Sibiu. Mi-a zis ca deseara sa mergi la Sibiu, la gara, ca sa plecati împreuna la Bucuresti».
Am calatorit cu mai multe femei. Am ajuns a treia zi de Craciun, pe 27 decembrie, la praznicul Sfântului Arhidiacon Stefan, Întâiul Mucenic. Dupa slujba, oamenii care voiau sa vorbeasca cu Parintele Arsenie s-au asezat pe doua rânduri. Parintele a venit la intrarea în biserica, lânga usa, cu fata catre altar. M-am nimerit chiar în dreapta lui. Nu-l mai vazusem niciodata. Era îmbracat de iarna, cu niste pantaloni de postav, închisi la culoare, cu o scurta.
– Haideti, puneti întrebari! – a zis Parintele. Spuneti repede, ca nu pot sta cu voi de vorba. Trebuie sa plec.
Oamenii, pe rând, au început sa întrebe. Fiecare cu problema lui. În timp ce le raspundea, m-a privit si s-a înclinat. Dupa câteva minute, a facut iarasi gestul acesta binevoitor. Nu stiam ce sa cred. Si, a treia oara, a întins mâna dreapta si a dat mâna cu mine. Apoi s-a întors ca sa plece. Atunci eu, care nu-i adresasem nicio întrebare, m-am repezit catre usa bisericii si, când sa închida usa, i-am zis:
– Parinte, aveti mila si de noi, ca, stiti, suntem de alt neam.
S-a întors brusc si mi-a zis hotarât:
– Ce alt neam, ma?!… Neamul crestinesc!
Pentru mine a fost o mare încurajare cuvântul acesta. Am priceput, dintr-o data, ca dincolo de neamul în care ne-am nascut, de etnia din care facem parte, pe care nu ne-o alegem, în viata e important sa fii crestin adevarat, sa fii în neamul lui Iisus Hristos. formula as