Bobitele negre, cu miros patrunzator si picant, sunt fructele unui arbust catarator, originar din India (provincia Malabar) si cultivat în multe tari cu clima tropicala în care temperatura minima nu scade sub 15oC (India, Indonezia, Malaezia, Indochina).
Proprietatile culinare si medicinale ale piperului au fost cunoscute în India cu 2.000 de ani î.Hr, fiind mentionat în poemele epice indiene, Treptat, a devenit cel mai apreciat si cel mai scump condiment. În Evul Mediu numai la curtile regale si nobiliare era posibil consumul de piper la ospetele simandicoase. Desi în prezent piperul se gaseste la preturi accesibile tuturor consumatorilor, totusi si-a pastrat prioritatea în rândul condimentelor exotice, reprezentând 39% din consumul mondial de condimente, apreciat la 274.000 tone anual.
Piperul negru (fructul nedecorticat) se recolteaza la maturitatea deplina si este cel mai picant si aromat; piperul alb se decorticheaza si se albeste la soare prin uscare (este mai putin aromat dar mai delicat); piperul verde se recolteaza când fructele sunt înca crude si se trateaza cu dioxid de sulf înainte de uscare; piperul rosu se obtine prin anumite procese tehnolgice.
Înteresanta este specia de piper sfânt (Piper sanctum), care îmbina aromele date de piperul negru, anis, tarhon, menta. Legenda spune ca Fecioara Maria a croit scutece pentru Iisus din frunzele acestei specii. lumina