“Într-o zi de septembrie, în urma cu 18 ani, grupe de copii zgomotosi, chemati de clopotelul de la intrarea scolii generale nr. 6 din Ploiesti, navaleau în clasa luându-si în primire cartile si caietele care asteptau frumos însirate pe banci. Printre copii, paseste în clasa I, o fetita slabuta ca un fir de floare, stinghera, timida, tacuta, putin speriata. Harmalaia din jur o face si mai tematoare: cum o sa se împace cu acesti copii, cu acesti „colegi” atât de galagiosi.
Din aceste gânduri o scoate o anumita rumoare. De câteva minute, doamna profesoara striga catalogul, dar fetita – prinsa în gândurile ei – vede-aude totul ca prin vis. Copiii din jur, când îsi aud numele, se ridica si striga tare „Prezent!”. Unii mai raspund la câteva întrebari. Acum, doamna rosteste numele fetitei. Trebuie sa-l repete de câteva ori pâna ea se trezeste, se ridica si spune „prezent!”.