Întreaga viata a unui crestin este si ar trebui sa fie pregatire pentru Sfânta Împartasanie. Cea mai grava consecinta a practicii prezente este ca pregatirea pentru Împartasanie este îndepartata din viata noastra, ceea ce ne face viata mai profana, rupta de credinta pe care o practicam.
Prima treapta consta în constientizarea nu numai a „principiilor crestine“ în general, ci tocmai a împartasirii însasi, atât a ceea ce am primit deja, cât si a ceea ce voi primi în viata, în sfintenia si în lumina care se apropie. În acest sens, parintele ne recomanda sa includem rugaciunile de dinainte si de dupa Sfânta Împartasanie în canonul zilnic de rugaciune.
A doua treapta a pregatirii este centrata pe acea cercetare de care vorbeste Sfântul Apostol Pavel: „Sa se cerceteze omul pe sine si asa sa manânce din pâine si sa bea din pahar“ (I Cor. 11, 28). Scopul acestei pregatiri care consta în post, rugaciuni speciale, cercetare duhovniceasca, liniste etc. nu este acela de a-l face pe om sa se considere „vrednic“, ci de a-l face constient tocmai de nevrednicia sa si de a-l conduce la adevarata pocainta. Fara o pocainta reala, fara o schimbare launtrica radicala, Împartasania ne va fi spre „osânda“, si nu spre „vindecare“.