Prezentarea “Scolii Domnesti” a facut-o cel mai bine, în “Amintiri din copilarie”, Ion Creanga: “La 1852, în ziua când s-a sfintit paraclisul spitalului din Târgul Neamtului si s-a deschis scoala domneasca de acolo, eu, împreuna cu alti baieti, isonari ai bisericii, stam aproape de Ghica Voda, care era de fata la acea serbare, înconjurat de o multime de lume, si nu ne mai saturam privindu-l. Si el, frumos la chip si blând cum era, vazându-ne pe mai toti de-a rândul îmbracati cu camesuice cusute cu bibiluri si albe cum e helgea, cu bondite mândre, cu itari de tigaie si încaltati cu opincute, spalati curat si pieptanati, cu rusinea zugravita în fata si cu frica lui Dumnezeu în inima, arunca o privire parinteasca spre noi, si zise: Iata, copii, scoala si sfânta biserica, izvoarale mângâierii si ale fericirii sufletesti: folositi-va de ele si va luminati, si pre Domnul laudati!”.
Ce sa va spun, parca totul era aievea si se întâmplase aidoma. Copiii erau la fel, îmbracati în port stramosesc, tot cu rusinea zugravita pe fata, tot cu frica lui Dumnezeu.