Biserica Ortodoxa Româna nu s-a grabit niciodata sa faca canonizari. Cuviosii nostri au fost recunoscuti în calendarele crestine abia în anul 1955.
Secole de-a rândul, românii au crezut ca nu au sfinti, ca sunt un neam de pacatosi, ca nu pot sa-i ofere lui Dumnezeu însotitori de acelasi sânge cu ei. Rusii, grecii, sârbii, chiar pâna si bulgarii se împaunau cu sfintenia unor conationali de-ai lor, trecuti în propriile calendare.
În sedinta solemna de pe 10 octombrie 1955, au fost trecuti în calendar opt sfinti români, iar cultul altor sapte sfinti, de alt neam, dar cu moaste la noi în tara, a fost generalizat.
Au fost trecuti în calendar: Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partos (15 septembrie), Sfintii cuviosi marturisitori Visarion, Sofronie de la Cioara si Sfântul Mucenic Oprea (21 octombrie), Sfântul Calinic de la Cernica (11 aprilie), Sfintii Ierarhi si Marturisitori Ilie Iorest si Sava Brancovici, mitropoliti ai Ardealului (24 aprilie).
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în sedinta sa de lucru din 20 iulie 1992, a proclamat solemn si a asezat în rândul sfintilor, prin trecerea în calendarul Bisericii noastre, pe cuviosii si parintii cinstiti pe plan local, dupa cum urmeaza: Cuviosul Ioan de la Prislop, praznuit la 13 septembrie; Cuviosul Antonie de la Iezerul – Vâlcea, trecut în calendar la 23 noiembrie; Cuviosul Daniil Sihastrul (18 decembrie 1482), praznuit la 18 decembrie; Cuviosul Gherman din Dobrogea, sarbatorit pe 29 februarie; Cuviosul Ioan Iacob de la Neamt – Hozevitul (5 august 1960), praznuit la 5 august; Cuvioasa Teodora de la Sihla, la 7 august; Preotii Marturisitori Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel, praznuiti la 21 octombrie; Ierarhul Martir Antim Ivireanul, praznuit la 27 septembrie; Ierarhul Iosif Marturisitorul din Maramures, praznuit la 24 aprilie; Ierarhul Ghelasie de la Manastirea Râmet, praznuit la 30 iunie; Ierarhul Leontie de la Radauti (1 iulie 1430), praznuit la 1 iulie.