Predicile ortodoxe sunt aceleasi. Spiritul, prin natura lui, are nevoie de valori si de lucruri noi. Dar nu pot face tot timpul acelasi lucru. Ma plictisesc. Rutina este moartea spiritului. Adevarul are si el doua coordonate, verticala si orizontala, ele sunt infinite. Nu-ti explica nimeni ce înseamna mântuire. Biserica nu are nicio pozitie vis a vis de sexualitate. Nu poti spune ca e pacat fara sa explici de ce. Nu pot fi de acord cu tot ce mi se spune pentru ca am alta formare. Biserica are un PR prost, Cerul are un PR prost. Propovaduirea sentimentului de culpa e lucrul cel mai grav pe care-l face Biserica. Marea greseala a crestinismului: implementarea sentimentului de culpa. Asta e mai greu de scos din mintea, sufletul si sinele unui om decât pacatul. Ma fac sa ma simt vinovat ca a murit Hristos, ca se învârteste pamântul, oamenii asa ajung sa dea terenuri si case bisericilor.
Poti lua tone de împartasanie si sa nu te mântui. De unde nu e nici Dumnezeu nu cere. Biserica cred eu ca a gresit când nu a stiut sa-si atraga în structurile bisericii oameni deschisi la minte. Sa nu uitam de Giordano Bruno. Când vine cineva si sustine ceva nou ori are anatema, ori altceva se pune asupra lui. Si Ioan Gura de Aur a fost considerat eretic. Oamenii au tendinta sa fie conservatori. Se tot spune sa ajungem în cer. Ce sa fac în cer? Sa cânt la harpa?