Trebuie sa te straduiesti sa iubesti chiar daca n-ai iubire. Faptele bune întaresc gândul bun. Facând mereu binele ajungem sa si gândim numai binele. Despre un sfânt parinte s-a spus ca atât de mult a facut binele, încât nu mai stia ce este raul!
Sfântul Nichifor recomanda ca dupa concentrarea mintii, aceasta sa fie introdusa în inima odata cu inspiratia aerului care intra în plamâni. La început, pentru a avea un mijloc (suport) de a introduce mintea în inima, Sfântul Ioan Scararul ne spune ca sa se lipeasca rugaciunea de respiratia noastra.
Aceasta se realizeaza în doi timpi: când inspiram, sa urmarim cu mintea coborârea aerului în plamâni si sa spunem: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”, iar când expiram aerul sa spunem: „miluieste-ma pe mine, pacatosul !”. Acest lucru se face pentru a permite mintii sa se fixeze pe rugaciune si sa se întoarca în inima.
Respiratia ofera însa o înlesnire doar din punct de vedere psihologic nu si spiritual.
Aceasta deoarece unirea mintii si a inimii poate fi facuta numai cu lucrarea Duhului Sfânt.
Primim har numai prin pocainta si prin împlinirea Poruncilor lui Dumnezeu. Atunci când mintea va intra în camara inimii si se va întâlni haric cu Mântuitorul Iisus Hristos, va simti o bucurie duhovniceasca deosebita, asemenea omului care a plecat de la casa Tatalui Ceresc, în tara
pacatelor, si acum s-a întors din nou acasa.
Când mintea se afla în inima nu mai are nevoie sa se ajute de respiratie, dar ea nu trebuie sa lâncezeasca, ci sa spuna neîncetat rugaciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul !”. În acest fel, mintea nu mai este distrasa si
ramâne invulnerabila la diferitele ispite si în fiecare zi îi creste dragostea pentru Dumnezeu si pentru aproapele.