Praznuirea liturgica a Sfântului Ioan Scararul în Duminica a patra a Marelui Post – desi Biserica, atât în Rasarit, cât si în Apus, i-a acordat ca zi de praznuire ziua de 30 martie – este întâlnita episodic în secolul al XIII-lea si nelipsita începând cu secolul al XV-lea. Aceasta consacrare este motivata si de faptul ca lectura Scarii, odata cu începutul Postului Mare, a fost nelipsita, atât în manastiri, cât si în bisericile parohiale.
Viata Sfântului Ioan Scararul a fost scrisa de mai multi autori, printre care: monahul Daniil, din Manastirea Rait, contemporan cu Sfântul; o alta alcatuita de un monah anonim din Sinai, dupa moartea Sfântului, aparuta sub numele Povestirile; si o alta, inclusa în Felurite povestiri despre Sfintii Parinti din Sinai, în numar de 40, atribuita monahului Anastasie, din obstea manastirii.
Scara zugraveste modul sau exemplar de a gândi si de a trai, pe de o parte, iar pe de alta, sintetizeaza principiile vietii crestine. Profunzimea exegezei acestui urcus duhovnicesc, format din treizeci de trepte, este expresia metamorfozata a propriilor sale trairi dobândite în isihie prin staruinta, prin despatimire, prin înfrânare, prin post, prin priveghere si rugaciune.
Lucrarea este considerata a fi jurnalul vietii sale. Primii destinatari ai cartii au fost calugarii din Manastirea Rait, Ioan Raiteanul fiind îndemnat sa faca ultimele adaugiri, dupa cum însusi Sfântul Ioan preciza: „De aceea scrierea aceasta a mea nu ti-o adresez tie – departe de mine un asa gând – caci vrednic esti în Hristos; nu numai pe altii, ci si pe noi însine sa ne întaresti si sa ne îndrumi întru dumnezeiestile deprinderi“. lumina