Sfântul Nicolae si minunile lui

Chiar daca nadejdea e numai la Dumnezeu, El tot prin oameni lu­creaza, asa cum e mai bine – discret si fara veste, po­tri­vind în asa fel lucrurile, ca maica sa gaseasca, într-o buna zi, un plic cu bani la poarta sau, mergând abatuta de griji pe strazile Bucurestiului, cineva sa o opreasca si sa-i întinda 10.000 de lei, exact cât avea nevoie pentru repararea acoperisului la biserica.
Atât de mult au impresionat-o pe maica aceste în­tâmplari încât, de câte ori o încearca o gri­ja sau un necaz oarecare, cade imediat în genunchi si, cu icoana Sfântului Nicolae în fata, vorbeste cu el asa cum ar vorbi cu un prieten bun sau o ruda, un frate mai mare, caruia îi poti spune orice. Niciodata nu s-a întâmplat ca maica sa se culce fara sa se închine la icoana si sa nu-i spuna Sfântului, pe scurt, toate câte s-au petrecut de-a lungul zilei în mânastire – bune sau rele. Sta cu privirea atintita la el, convinsa ca trebuie sa-i marturiseasca Sfântului chiar si cele mai neînsemnate gânduri.

Trimite felicitari ortodoxe

El a fost de la început staretul obstii. El a încalzit sufletele localnicilor, oprindu-i din drum si îndemnându-i sa intre în biserica, si tot el a grabit în asa fel lucrarile de constructie încât maicile de la Gaiseni sa nu mai petreaca o noua iarna sub cerul li­ber. Deloc întâmplator, exact pe 6 decem­brie, de ziua Sfântului, maicile faceau sluj­ba de multumire si se mutau în noua lor casa – un corp de cladire temeinic, cu 10 chilii, trapeza, anhondaric, apa curenta si încalzire centrala. Oamenii din sat care treceau pe lânga mânastire se frecau la ochi. Nimanui nu-i venea sa creada ca o lucrare atât de grea si migaloasa se înche­iase în doar câteva luni. Mânastirea, dim­pre­una cu zidurile de incinta, crescusera ca din pamânt, peste noapte, uimind pe mai toti gaisanenii – oameni cam reci si neîncrezatori din fire. Oameni aspri si însingurati, asemenea vântu­lui de câmpie. Oameni dosaditi si cu lacat la suflet, parca. Greu a gasit maica Cecilia cheia sa ajunga la inima lor. Greu si cu multa grija i-a câstigat de partea dreptei credinte, explicându-le de ce este gresit obi­ceiul lor de a oferi la altar un cocos alb, de a bate clopotul în nestire sau de a aprinde focuri pe dealuri când moare cineva. Formula As

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.