Viata si scrierile sfintilor provoaca uimire. Faptele si gândurile lor rascolesc sau lasa fara grai pe oricine se încumeta sa se apropie, sa-i descopere si sa-i înteleaga. Surpriza, care capata uneori si accentele dramatice ale unui soc existential sau cultural, apare la întâlnirea cu expresiile vietii lor. Sfintii rastoarna, de fapt, o ordine îndeobste acceptata de lume. Viata lor are un parcurs distinct. Ei nu vizeaza cai batatorite, catre împlinirea a ceea ce este omenesc, ci poteci abrupte, prin viata si prin istorie, care duc spre cer.
Desigur, si viata, si scrierile Sfintilor Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur, praznuiti astazi, surprind pe cititorul modern. Si, din multele aspecte formidabile ce ar putea fi evocate acum, ne oprim la un aspect particular.
În câmpul dialogului dintre teologie, filosofie si stiinta, redescoperit si intens frecventat în ultimele decenii, deosebirea dintre teologie si stiinta este esentiala. Un aspect relevant în aceasta chestiune e maniera în care sfintii abordeaza textul Sfintei Scripturi. Este adevarat, gasim astfel de abordari si la alti autori, însa Sfintii Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur subliniaza mai apasat si în multe locuri deschiderea aceasta edificatoare a întelesurilor Scripturii catre locul si rolul stiintelor si al tehnicii.