Exista o teorie conform careia Pamantul este gol in interior. Se pare ca in interior Terra gazduieste o alta lume cu propriul Soare si propria atmosfera, lume unde s-au retras atlantii si alte civilizatii antice.
“Prima referire demna de luat în seama referitoare la existenta acestei „imparatii” a binelui si frumosului o gasim intr-un jurnal secret atribuit amiralului Richard E. Byrd, primul om care a zburat pe deasupra Polului Nord, in mai 1926. Intr-un interviu acordat in 1947, Byrd declara ca, la 2300 de mile dincolo de Pol, a intalnit o zona cu clima foarte calda, cu vegetatie bogata, cu munti, lacuri si rauri.
“Oamenii care locuiesc aici comunica prin telepatie. De fapt, ei nu traiesc la suprafata. Sub pamant, la cateva mile adancime, exista un oras foarte mare, cu milioane de locuitori, care se numeste Agartha. Exista sub pamant mai multe orase, in mai multe parti ale globului, dar Agartha este cel mai important dintre ele.” sursa
Exista numeroase legende despre un taram minunat si plin de mister ascuns in Terra. Acolo stau ascunsi zeii ce au controlul asupra Pamantului. Despre Shambala exista mentionari in diverse texte antice: Kalachakra Tantra, precum si in textele antice ale culturii Zhang Zhung care a precedat budismul tibetan din vestul Tibetului. Scripturile Bön vorbesc despre un tinut numit Olmolungring.
“În jurnalul de bord si înregistrarile radio de comunicare cu echipa sa, amiralul Byrd declara în 1947 ca a ajuns într-o alta lume, aflata dincolo de polul nord geografic. În timpul expeditiei din Antarctica din 1956, s-a declarat la diverse posturi de radio din SUA ca “pe 13 ianuarie, câtiva membri ai echipei americane au realizat un zbor de 4320 km de la baza McMurdo Sound (aflata la 640 km vest de Polul Sud si au survolat o zona aflata la 3680 km dincolo de pol”. Iar pe 13 martie 1956, Byrd declara public ca “aceasta expeditie a descoperit un nou tarâm”.
Multi americani îsi amintesc cu emotie declaratiile de presa de dupa expeditiile amiralului Byrd. Încoronat ca cel mai mare explorator al lumii, declaratiile lui Byrd despre noul tarâm au trezit un mare interes general. Dar, la fel de repede, orice informatie despre Byrd a disparut. La radio nu se mai facea nici-un fel de comentariu, asa încât, la scurt timp, subiectul a disparut din atentia publicului. Oare amiralul Byrd chiar descoperise un nou tarâm? Un tarâm care sa confirme o alta viziune asupra planetei decât cea oficiala?
Aceasta este o transcriere a jurnalului aflata pe o banda audio si a fost obtinuta de la “Hollow Earth Society” din Australia.
“Trebuie sa scriu aceste rânduri în secret si fara lumina. Este vorba despre zborul meu în Arctica din 19 februarie 1947. Exista situatii când omul trebuie sa accepte ascunderea adevarului. Nu am libertatea de a face cunoscuta urmatoarea relatare pe care o scriu acum. Probabil ca nu va ajunge niciodata la ochii publicului, dar eu trebuie sa-mi fac datoria pentru ca cineva sa poata citi aceste rânduri, atunci când va veni timpul. Sa speram ca lacomia unora care-i exploateaza pe ceilalti nu va sta în calea adevarului.” Jurnal de bord – tabara arctica, 19 februarie 1947″ “sursa
“Vechile scrieri ale chinezilor, egiptenilor, indienilor sau ale altor popoare, precum si legendele eschimosilor vorbesc despre marea deschidere din nord si despre un popor avansat, care traieste intr-o tara misterioasa numita Agartha. Acesta este numele general ce defineste lumea din interiorul Pamintului, precum si toate coloniile, capitala fiind Shambala, aflata in interiorul Muntelui Meru, in Tibet.
Tara Apelor Albe din legendele rusesti, localizata pe undeva in Asia Centrala, in apropierea Lacului Lobnor, a atras atentia cneazului Vladimir al Kievului. In anul 987, acesta a organizat o adevarata expeditie sub conducerea parintelui Sergius, care auzise despre fascinanta tara la o manastire de pe Muntele Athos. Au trecut insa anii, si expeditia si membrii ei au fost dati uitarii. In anul 1043, la Kiev si-a facut aparitia un batrin, care declara ca este parintele Sergius, care revenise din expeditia de mult uitata. Un scriitor si erudit francez de la sfirsitul secolului al XIX-lea, marchizul Saint-Yves d’Alveydre, poseda facultatea deosebita de a se dedubla si de a se proiecta in astral. In cartea sa Misiune in India (1910) el releva faptul ca a fost condus de un ghid in Agartha.
Detaliile pe care le ofera el privind acest regat subteran, luminat de un soare interior, precum si despre Suveranul Lumii sint uluitoare: Exceptind o serie de initiati, nimeni nu l-a vazut la fata pe Suveranul Pontif al Agarthei si al Lumii.” sursa
Jules Verne stia ceva despre existenta acestei lumi din interiorul pamantului nostru.
Descrierea sa seamana izbitor cu alte marturii mai recente, si in special cu cea a navigatorului norvegian Olaf Jansen, care a ajuns acolo printr-o ,,deschidere aflata la Polul Nord”.
Marturii din surse si epoci diferite, fara a avea constiinta unele de altele, vorbesc toate despre un taram mirific, aflat in interiorul Pamantului, despre orase subterane, oameni
de statura uriasa, dar extrem de blanzi si intelepti, cu o tehnologie mult mai avansata decat a noastra si cu o societate ideala…
