Treizeci de ani a muncit parintele Nicanor Lemne la restaurarea bisericii cimitirului din Silistea Snagovului, o asezare rurala amplasata pe malul nordic al lacului Snagov. Fara osteneala vrednicului duhovnic, ajuns la venerabila vârsta de 97 de ani, sfântul lacas, înscris în lista monumentelor istorice, s-ar fi naruit. Odata cu el, ar fi fost uitata si istoria sa atât de tumultuoasa, care îsi are începuturile în anul 1539, pe când era biserica a fostului schit de maici „Turbatele“.
Parintele Nicanor Lemne înainteaza, cu ochii în pamânt, pe aleea care duce la Biserica „Nasterii Maicii Domnului“, aflata în apropierea locuintei sale modeste. Fiecare pas îi este ca o bataie de ceas, fin perceputa de ureche. „Am cei mai linistiti vecini“, ma lamureste duhovnicul zâmbind, cu mâna întinsa spre crucile din cimitir. Un vânt crud de primavara suiera pe la urechi, ca raspuns afirmativ al celor spuse de parintele. Dibaci în mânuirea lacatului greu cu care este ferecat sfântul lacas, lasa sa-i cada cu zgomot lantul gros, spânzurat într-o veriga de fier.
„Bine ati venit în casuta Maicii Domnului!“ este salutul de întâmpinare al preotului cu chipul ca al unui calugar athonit. Interiorul micut, modest, bine proportionat, pastreaza înca mirosul de tamâie de la slujba de dimineata. În ciuda vârstei, indiferent de anotimp, duhovnicul silistean este nelipsit din biserica atât la rugaciunile de dimineata si de seara, cât si de la Sfânta Liturghie, care se slujeste în toate zilele de sâmbata. „E plina de har si de sfintenie aceasta biserica. Se roaga si sfintii pentru cei care vin aici“, spune din tot sufletul parintele, si albastrul ochilor se limpezeste deodata. Sâmburi de lumina pâlpâie în candele pline cu ulei, agatate deasupra icoanelor împaratesti. Manunchiuri de zambile, asezate în vaze mici, pe la ferestre, se dezmiarda în soare. Dincolo de usa de la intrare se aud glasuri ragusite de corbi. lumina