Suna telefonul. Haha Hihihi il caut pe Mos Nicolae. Cred ca este plecat prin cartier la copii cuminti, dar ce treaba ai cu el ? Vocea de la capatul firului chicoteste exuberanta.
-M-am simtit din nou copil, Mos Nicolae mi-a umplut ghetele de cadouri. Un ras fericit se aude in receptor.
– Inseamna ca ai fost cuminte daca Mosul te-a vizitat. Zambesc poznas.
-Daaaaaaaaa, rad in hohote de cateva minute bune si nu ma pot opri. Dar stai sa iti povestesc.
Vin acasa dupa o zi infernala de munca si discutam la telefon despre niste lucrari de la job. Descui usa, aprind lumina si… stupoare; ghetele mele erau pline de cadouri. Vaaaaaiiiiiiii. Persoana cu care discutam intreaba precipitat ce s-a intamplat. A trecut Mos Nicolae pe la mineeeee ii raspund printre hohote de ras. Intr-o cizma stateau inghesuite cateva banane, in cealalta o cutie cu fondante, dintr-un pantof se vedea o ciocolata, in altul o cutiuta cu fundita rosie, in papuci aveam mere, si lista continua. Ma intorc sa imi pun haina in cuier si ma sufoc de ras. Hahaha Hihihi. Pantofii sport erau plini de kiwi si mandarine.
Stau si ma gandesc, cine sa fie Mosul oare ? Ai mei nu… ca imi lasasera un pachetel, rude nu… ca pe geam nu aveau cum sa intre, asa ca am pornit dupa Mosul care are cheia de rezerva.( Si cand te gandesti ca Mosii au umplut totii papucii in cateva secunde, ca sa nu fie prinsi…). A fost o surpriza neasteptata si nu ma pot opri din ras. Mos Nicolae chiar exista si pentru cateva clipe am uitat de oboseala si probleme, am fost iar copilul de odinioara care sosea cu bujori de emotie in obraji, ca sa arate celor mari darurile primite.
Mosii Nicolae, caci erau doi, au trait bucuria unui suflet ce a trait surpriza din plin. Un om cu suflet de copil viseaza frumos in aceste clipe.