Nu poate fi o întâmplare ca cele mai multe icoane facatoare de minuni apartin Maicii Domnului. În înaltul boltii bisericilor sau zugravita deasupra altarului, tinând Pruncul în dreapta (ca la greci) sau în stânga, lânga inima (cum e la noi), prinsa într-un cearcan de lumina sau pe lemnul unei icoane, Maica Domnului reprezinta nadejdea fara sfârsit, Preasfânta, Buna, Apropiata, Cea Careia I se pot adresa cele mai ascunse si grele rugaminti. Cu hiton albastru-verzui sau cu vesminte cernite, cu ochii usor tristi si cu parul ascuns, Maica Domnului se vadeste în fiecare loc sub un alt dar: Miluitoarea, Grabnic Ajutatoarea, Bucuria tuturor, Hranitoarea, Lacasul luminii, Împarateasa tuturor, Doamna îngerilor sau Acoperamântul lumii. Doar în Bucuresti, în inima Capitalei, Maica Domnului a refuzat, parca, sa poarte un alt nume. Cu bunatatea ei fara margini, l-a daruit bisericii, strazii, întregului cartier.