În Taina Maslului se împartaseste credinciosului bolnav în chip nevazut harul tamaduirii sau usurarea durerii trupesti, al întaririi sufletesti si al iertarii de pacatele ramase dupa marturisire, prin ungerea cu untdelemn sfintit, însotita de rugaciunile preotilor. Practicarea ei în timpul Apostolilor, deci provenirea ei prin Apostoli de la Hristos însusi, e atestata în Epistola lui Iacob: „De este cineva bolnav, sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mântui pe cel bolnav si-l va ridica pe el Domnul, iar de va fi facut pacate, se vor ierta lui“ (5, 14-15).
Una dintre cauzele principale ale deprimarii si descurajarii omului este boala. Si de multe ori nici boala, nici deprimarea nu pot fi învinse numai cu mijloace omenesti. Bolnavul credincios e chinuit si de constiinta ca boala lui are cauza si în unele pacate pe care nu le-a putut marturisi sau ca eventual va muri fara iertarea acestor pacate. Si cine nu trece în viata lui prin boala si prin aceste deprimari si îngrijorari care-i maresc suferinta? Ele intra în componenta existentei omenesti. E posibil sa credem ca Dumnezeu nu S-a gândit si la un ajutor dat omului în aceste situatii de boala si de slabire sufleteasca? Taina aceasta arata ca Dumnezeu Îsi manifesta mila Lui si fata de cei suferinzi care-si pun nadejdea în El, care apeleaza la El când ajung în aceste situatii. De aceea, în toate rugaciunile Maslului se apeleaza mai ales la mila lui Dumnezeu, iar Dumnezeu apare în aceasta Taina lucrând ca „Doctorul“ plin de mila. lumina