In unele zone din tara inca mai exista traditia ca la nasterea copilului sa se sadeasca un brad. Simbolic, cei doi, copilul si bradul, sunt infratiti. In alte zone, se obisnuia ca nou-nascutul sa fie inchinat de moasa in fata unui brad in timp ce aceasta rostea niste cuvinte magice.
In multe regiuni ale tarii, bradul de nunta, frumos si vesel impodobit, inca isi mai are rolul sau foarte bine definit. De obicei, bradul de nunta este purtat cu mare cinste de cavalerul de onoare atunci cand mireasa merge la o fantana, dar si la biserica.
Bradul, impodobit de obicei cu dulciuri, care se impart de pomana dupa slujba de inmormantare, este o reminiscenta a credintei ca moartea este, totodata, si nunta – motiv in jurul caruia este construita, de altfel, si balada Miorita.
La noi, la romani, traditia pomului de Craciun este relativ noua, de pe la jumatatea secolului al XIX-lea, si vine dinspre Occident. ziare