Conform teoriei, universul a trecut prin mai multe faze. Big Bang-ul este prima faza a universului, sursa „proiectiei” universului de astazi. De la al treilea disc din stânga, universul intra în faza geometrica, care poate fi descrisa de ecuatiile lui Einstein. Credit: PA
Pâna acum, aceasta teorie bizara a fost foarte putin testata, dar modelele matematice recente sugereaza ca ar putea fi adevarata.
Pentru a testa aceasta teorie, echipa a studiat trasaturile zgomotului alb care a ramas din momentul crearii universului. Ecuatiile au aratat ca daca universul ar fi fost o holograma, structura acestor iregularitati ar fi putut fi explicata. descopera
Fizicianul David Bohm de la Universitatea din Londra crede ca, din perspectiva descoperii lui Aspect, realitatea obiectiva nu exista, ca, în pofida aparentei soliditati, Universul este o fantasma, o gigantica si splendid de amanuntita holograma. Pâna în prezent, stiinta occidentala a operat sub deviza conform careia calea optima de întelegere a unui fenomen fizic este “disecarea” lui în partile componente. Holograma ne învata ca unele lucruri din univers nu se preteaza la o astfel de abordare. Daca încercam sa disecam ceva structurat dupa principiul hologramei, nu vom obtine partile componente ale acelui ceva ci doar versiuni ale “întregului”. Aceasta abordare i-a sugerat lui Bohm o alta cale de întelegere a descoperirii lui Aspect. Astfel, Bohm crede ca motivul pentru care particulele subatomice sunt capabile sa ramâna în contact, indiferent de distanta care le separa, nu rezida în faptul ca ele schimba un fel de mesaj misterios, ci pentru ca separarea lor spatiala este, pentru noi, o iluzie! Avansând pe firul deductiilor, Bohm afirma ca, la un nivel mai profund al realitatii, particulele nu sunt entitati individuale ci extinderi ale aceluiasi “ceva” fundamental. David Bohm Pentru o mai buna întelegere, Bohm propune urmatorul exemplu: Sa ne imaginam un acvariu în care înoata un singur pestisor. Nu putem vedea direct acvariul, iar ceea ce se petrece în el observam doar cu ajutorul a doua camere TV, una orientata spre partea frontala a acvariului, iar cealalta spre laterala. Pe cele
4. doua monitoare vom vedea doi pesti (aparent diferiti) fara sa stim ca ei sunt de fapt unul si acelasi. Când o imagine se misca, observam ca si cealalta se misca simultan, dar oarecum diferit. Concluzia ar fi ca cei doi pesti comunica între ei. In realitate exista doar un singur peste, în timp ce noi vedem doua imagini diferite ale acestuia. La fel se întâmpla si în cazul electronilor din experimentul lui Aspect. Conform ipotezei lui Bohm, aparenta comunicare cu viteza superluminica între particule ne conduce la ideea ca exista un nivel mai profund al realitatii la care nu avem acces, o dimensiune cu mult mai complexa decât cea ilustrata în exemplul cu pestele din acvariu. Particulele subatomice le observam ca entitati separate deoarece noi avem acces doar la o parte din realitatea acestora. Aceste particule nu sunt « parti » separate, ci fatete ale unei unitati mai profunde care, în ultima instanta, este la fel de indivizibila ca si holograma unui obiect. Si, întrucât tot ceea ce exista în realitatea fizica este compus din astfel de entitati holograme, universul însusi este o proiectie holografica, o Super-holograma. In afara de natura iluzorie (pentru noi), un astfel de univers ar trebui sa posede caracteristici si mai surprinzatoare: daca separarea dintre particulele subatomice este iluzorie, rezulta ca, la un nivel mai profund al realitatii, toate lucrurile din univers sunt infinit interconectate. Intr-un univers holografic chiar si spatiul si timpul nu mai pot fi considerate entitati fundamentale. Deoarece conceptul de localizare spatiala dispare într-un univers în care nimic nu mai este izolat, atunci timpul si spatiul 3-dimensional (asemenea imaginilor pestisorului) ar trebui privite ca proiectii ale acestei ordini mai profunde. La acest nivel mai adânc, realitatea este un fel de superholograma în care trecutul, prezentul si viitorul coexista. Astfel, cu mijloace potrivite, am putea cândva sa ajungem la nivelul superholografic al realitatii si sa surprindem scene dintr-un trecut de mult uitat. Ce anume contine Superholograma ramâne o întrebare fara raspuns. Admitând, de dragul argumentatiei, ca Superholograma este matricea care a dat nastere la tot ceea ce exista în universul nostru, atunci ea contine fiecare particula subatomica existenta sau viitoare, fiecare configuratie posibila a materiei si energiei, de la fulgii de zapada pâna la quasari, de la balena albastra pâna la razele gama. Aceasta matrice poate fi privita ca un soi de depozit cosmic a “Tot Ceea Ce Exista”. Desi Bohm admite ca nicicum nu putem cunoaste ce se afla ascuns în superholograma, el îndrazneste sa spuna ca nu avem nici un motiv sa credem ca ea nu contine mai mult(e). Probabil, nivelul superholografic al realitatii este doar o “treapta” dincolo de care “exista o infinitate de extinderi superioare”. Bohm nu este unicul cercetator care avanseaza pertinenta ipoteza a naturii holografice a Universului. Lucrând independent în domeniul investigarii creierului, Karl Pribram, neurofiziolog la Stanford, a fost fascinat de misterul stocarii memoriei în creier. Timp de decenii, nenumarate studii au aratat ca, în loc sa fie localizate într-o anumita zona, amintirile sunt dispersate în tot creierul. – Universul holografic de Florin Grigoras