Când am dat examenul de admitere la Teologie, am avut nevoie de recomandarea preotului din parohia mea. M-am dus la biserica de lânga blocul în care locuiesc, unde mai fusesem de multe ori, dar niciodata nu statusem la o Liturghie cap-coada. Ma si spovedisem o data sau de doua ori, dar asta în timp de patru ani. L-am gasit pe parinte în curte, strângând niste frunze uscate. Eram îmbracat cu un tricou cu “Megadeth”, cu parul lung, mult peste umeri, si cu patru cercei, trei într-o ureche si unul în cealalta. L-am salutat pe parinte si i-am spus de ce am venit. Parintele mi-a raspuns, zâmbind: “Dar eu nu prea te-am vazut pe fratia ta la biserica”. “Pai, am mai fost din când în când”. “Asta-i port de teolog?”, m-a mai întrebat blând.
Eram însa pregatit cu argumente si pentru felul în care aratam. Pâna la urma, parintele mi-a promis recomandarea cu o conditie: sa vin în fiecare duminica la Sfânta Liturghie si sa cânt la strana. M-a mai rugat sa-mi acopar cerceii cu pletele, când sunt în biserica, pentru a nu-i sminti pe altii. Am facut cum mi-a spus si asa am intrat mai bine în ciclul de viata bisericesc. Cred ca parintele a înteles atitudinea mea fata de credinta. Când am avut incertitudini fata de un cântec pe care l-am scris, l-am întrebat si mi-a dat sfat. Iar când am alcatuit noua formatie, “Lost society”, în care cânt acum, i-am cerut binecuvântare si am primit-o. Sper ca nu-i fac rau spunând asta. formula as