Uimitoarele biserici din Lalibela, Etiopia

Istoria Lalibelei este invaluita in legenda si informatii istorice, de data asta, inclusiv din surse ne-etiopiene… Acest oras s-a numit initial Roha (aproape ca nume de regatul Rohan din “Stapanul Inelelor”). Aici, prin secolul XII, a ajuns la putere dinastia Zagwe, singurii regi ai Etiopiei care nu au sustinut ca sunt urmasii lui Solomon. La un moment dat, regina a dat nasterii unui baiat… iar la nastere, un roi de albine l-a inconjurat, asa ca a primit numele “Lalibela” (adica “alibinele il recunosc ca suveran”), fiind considerat ca e un semn ca va deveni imparat al Etiopiei… Acest lucru se pare ca nu i-a prea placut urmasului desemnat, Kedus Harbe, fratele lui Lalibela, asa ca in cursul copilariei si adolescentei, atat acesta, cat si sora sa vitrega au incercat sa-l otraveasca, dar fara succes.

Lalibela

In urma unui semn divin, renegatul Lalibela a hotarat sa fuga la Ierusalim, pe atunci aflat sub conducerea cruciatilor unde a locuit mai bine de un deceniu… Nu se stie mare lucru despre ce a facut Lalibela acolo, cert este ca atunci cand s-a intors, regele Kedus Harbe l-a recunoscut imediat ca rege, ingenunchind in fata lui si apoi ducandu-se de buna voie si nesilit de nimeni la manastire sa se calugareasca…. In ciuda faptelor sale marsave din tinerete, biserica l-a iertat si la facut si pe Kedus Harbe sfant… In realitate, este insa foarte putin probabil ca fostul rege sa aibe o revelatie asa deodata si sa-I paseze coroana exilatului sau frate si apoi sa se pocaiasca la manastire… sursa

Lalibela1

Crestinismul a patruns în Etiopia odata cu botezarea unui dregator regal de catre Sfântul Apostol Filip (F. Ap. 8, 27-39). La aceasta se adauga propovaduirea Evangheliei de catre Sfântul Apostol si Evanghelist Matei, cel care a primit moartea martirica tocmai în Etiopia, unde a fost ars pe rug, potrivit unor istorisiri pioase. În secolul al IV-lea, Sfântul Frumentiu, hirotonit episcop de catre Sfântul Atanasie al Alexandriei, l-a convertit la crestinism pe tânarul rege aksumit Ezana, acesta primind la botez numele Abreha („El a luminat“). În scurt timp, crestinismul a devenit religie oficiala de stat, ramânând astfel pâna în 1974. Sfântul Frumentiu este cunoscut si astazi de crestinii etiopieni ca Abba Salama (Parintele Pacii) si Kassate Berhan (Aducatorul Luminii), iar Sfântul Atanasie, numit „Stâlpul Ortodoxiei“, este, de asemenea, cinstit în mod deosebit, mai ales datorita relatiilor istorice cu Biserica Egipteana.

Pentru a se putea sluji într-o biserica etiopiana este necesar ca în ea sa existe un „tabot“, o copie în miniatura a Chivotului Legii, pastrat în Sfânta Sfintelor (altar), care este purtat afara de hram si de Tâimkâet (Botezul Domnului), în cântece si dansuri vesele. Pentru a se putea sluji Sfânta Liturghie, este necesara participarea a cel putin cinci persoane: doi preoti si trei diaconi. Acestora li se adauga Debtera, o categorie asemanatoare cântaretilor bisericesti, alcatuita din mireni care primesc o educatie speciala, având rolul de a cânta si a dansa solemn, acompaniati de instrumente muzicale. În lacasurile de cult accesul este permis doar descult. Nu exista scaune sau strani si este obligatoriu ca toti participantii la slujbe sa stea în picioare. Membrilor Debtera si persoanelor vârstnice sau foarte importante li se ofera Makomiya, un fel de bastoane folosite pentru a se sprijini, dar si pentru a bate tactul în timpul intonarii imnelor rituale. Daca cineva doreste sa îsi chinuiasca trupul, „mortificându-si carnea“, nu doar ca refuza Makomiya, ci sta, pe toata perioada slujbelor, într-un picior.

În Biserica Etiopiana se practica circumcizia, care se savârseste într-a opta zi dupa nasterea pruncului de sex masculin. Botezul are loc la patruzeci de zile de la nastere, pentru copiii de sex masculin, si la optzeci de zile pentru cei de sex feminin. În urma unui acord încheiat de Biserica Ortodoxa Etiopiana cu Organizatia Mondiala pentru Sanatate (WHO), în cadrul Programului extins de vaccinare (EPI), dupa încrestinarea copilului, preotul este obligat sa îi îndrume pe parinti sa îl vaccineze. Sunt întreprinse verificari, spre a se stabili daca preotii îsi îndeplinesc aceasta obligatie. Aceasta pentru ca, anual, 350.000 de copii etiopieni mor în urma unor boli care ar fi putut fi evitate daca ar fi fost vaccinati.

Pâna nu demult, crestinii din Etiopia tineau atât sabatul, cât si duminica drept zile de odihna si rugaciune. Neoficial, acest obicei este mentinut si astazi, acordându-i-se, totusi, mai mare însemnatate zilei Învierii Domnului. De asemenea, se mentine interdictia de a se consuma „animale necurate“, potrivit indicatiilor de la Levitic, capitolul 11, practicându-se si curatiri rituale specifice iudaismului. sursa

Lalibela8

Acest complex de biserici este sacru pentru peste jumatate din populatia Etiopiei (90 de milioane de locuitori), de confesiune ortodoxa.

Multe din aceste biserici sunt unite prin tuneluri. In exteriorul lor traiesc calugari care au chiliile sapate in pamant. Ei traiesc din donatiile facute de oameni. Bisericile sunt pline de picturi cu tematica religioasa, precum si cu obiecte sculptate in aur si lemn. sursa

Lalibela2

Lalibela3

Ineditul bisericilor de piatra din Lalibela consta în modul de proiectare. Acestea nu sunt construite, ci sapate. Lucrarile au început mai întâi cu excavarea unui sant adânc, în jurul zonei în care se dorea sa se înalte constructia, dupa care s-a trecut la munca sisifica de sapare a interiorului blocului de piatra ramas în centru, a bisericii de mai târziu. Toate lucrarile au fost executate cu dalta si ciocanul. O traditie populara spune ca, în fiecare noapte, când mesterii mergeau sa se odihneasca, îngerii coborau si continuau munca acestora pâna la ivirea zorilor.

Pe la 1520, portughezii au fost cei dintâi exploratori care au ajuns în aceste minunate locuri. Unul dintre temerari a scris într-un jurnal despre Lalibela: “Atât de minunat este acest loc, încât îmi este teama ca cei care vor citi descrierea mea, ma vor suspecta de înflorire si de minciuna.”

Arhitectura etiopiana, îmbinata cu spiritul religios al locului, nu si-a pierdut monumentalitatea de altadata si impresioneaza pe oricine ajunge în acest tinut. În biserici se slujeste neîntrerupt, înca din secolul al XII-lea, data la care au fost finalizate lucrarile de constructie. sursa

Lalibela4

Lalibela6

Bisericile din Lalibela, Etiopia, sunt cu siguranta unele dintre cele mai uimitoare monumente descoperite vreodata in Africa, scrie news.com.au. La fel ca templul Angkor Wat din Cambodgia, sunt inconjurate de mister in ceea ce priveste constructia lor.

Multi spun ca aceste cladiri descoperite sub pamant, in Etiopia, sunt o realizare arhitecturala mult mai mare chiar decat piramidele din Egipt. Deocamdata, turismul in aceasta regiune nu este atat de dezvoltat incat sa permita accesul unui numar mare de oameni, insa viitorul ar putea aduce o imbunatatire.

Orasul a fost denumit dupa numele regelui Lalibela, care a trait in secolul al XII-lea. Nu se stie cu siguranta de ce bisericile au fost construite in subteran. Explicatiile din prezent reprezinta o impletire intre istorie orala si legenda. sursa

Lalibela7

Lalibela9

Cea mai frumoasa biserica monolitica este considerata Bete Giorgis (Sf. Gheorghe), care simbolizeaza Arca lui Noe. Aceasta are acoperisul în forma de cruce si este sculptata cu o precizie geometrica si finete ce uimeste pe oricine. Se spune ca s-a „nascut“ în urma unei viziuni pe care a avut-o regele Lalibela, caruia Dumnezeu si Sfântul Gheorghe i-au transmis toate detaliile.

Beta Maryam (Sf. Maria) pastreaza o coloana din piatra pe care se vede chipul regelui Lalibela, iar la baza acesteia este inscriptionat secretul construirii acestor biserici, text pe care îl pot citi doar preotii.

Biserica Beta Medhane Alem (Salvatorul Lumii) este locul în care se pastreaza crucea regelui Lalibela. Tot aici se afla trei morminte cioplite în stânca atribuite lui Abraham, Isac si Iacob. Specialistii considera constructia ca fiind cea mai larga biserica monolitica din lume. De asemenea, se mai spune ca aceasta este o copie a Bisericii Sfânta Maria de Sion din Axum ce adaposteste biblicul Chivot al Legamântului, în care se afla tablele pe care sunt scrise Cele zece porunci ale lui Dumnezeu catre Moise. sursa

Lalibela10

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.