Ninge ca in povesti. Vantul rece goneste spre casa trecatorii zgribuliti si pe la geamuri au inceput sa apara timid, primele beculete sclipitoare. Febra cumparaturilor este abia la inceput si magazinele si-au pus straie de sarbatoare. Printre ghirlandele de beteala multicolora, figurine cu Mos Craciun, instalatii luminoase, putini isi mai amintesc ca pe 25 Decembrie sarbatorim Nasterea Domnului. Candva, parca intr-o alta lume, pe ulitele satului copii invatau sa colinde , construind cu migala capre, stele si sorcove.
Gospodinele framantau inca de dimineata cozonacii, aroma de sarmale cu afumatura o intalneai la tot pasul si piftia tremura in vase de ceramica. Preotul venea cu Icoana ce reprezenta Nasterea Domnului si toata suflarea satului astepta cu nerabdare binecuvantarea. Astazi cozonacii umplu galantarele din magazine, sarmalele au facut loc fructelor de mare si multi dintre noi uita ce inseamna de fapt Craciunul. Au mai ramas colindele si cateva zone unde se mai pastreaza traditiile, dar pentru cat timp oare ? Cu ce vom fi diferiti de americani, francezi, nemti intr-un viitor nu foarte indepartat ? De ce vrem mereu sa ii copiem pe altii si nu le dam motive de admiratie ? Nu suntem cu nimic mai prejos si obiceiurile noastre nu sunt deloc invechite, sunt autentice, ne reprezinta si sunt printre putinele motive ce atrag strainii. Nu va costa nimic sa va colindati prietenii, vecinii, rudele, chiar daca pe un ton mai glumet. Nu conteaza cum o faceti – la telefon, pe email, prin sms, important este sa ii colindati.