Despre Sfantul Nectarie aproape cu totii am auzit. Se grabeste mereu sa ajute bolnavii de cancer, mamele fara copii, tinerii care dau examene, etc. Nu ne judeca, nu ne cearta, nu ne cere imposibilul. Ne arata ca exista si nu are micimea sufletelor noastre. Romanii il iubesc pe Sfantul Ierarh Nectarie, il cinstesc cu evlavie si il cheama in ajutor. La Sfintele Moaste ce se afla la Manastirea Radu Voda vin zilnic zeci de oameni, care ii cer ajutorul sau ii multumesc.
Dumnezeu ne-a trimis si un alt Sfant, mai putin cunoscut dar la fel de bun si iubitor – Sfantul Mare Mucenic Efrem cel Nou, de la Nea Makri.
Nea Makri este un oras mic in Attica, Grecia.
Vezi si Minunile Sfantului Efrem cel Nou
Sfântul Nou Mucenic si Facator de Minuni Efrem s-a nascut intr-o zi cu mare incarcatura spirituala(Inaltarea Sfintei Cruci), 14 septembrie 1384.
A ramas fara tata pe când era înca tânar si mama a ramas singura sa creasca sapte copii. La vârsta de 14 ani a mers la Manastirea “Buna Vestire” de pe “Muntele Neprihanitei”, aproape de Atena, unde a petrecut 27 de ani. Pe 14 septembrie 1425, manastirea a fost distrusa de turci, iar calugarul Efrem a fost luat captiv. Timp de opt luni a fost torturat pentru a-l face sa se lepede de Hristos. Pe 5 mai 1426, el a fost crucificat cu capul în jos pe un copac, apoi batut pâna la moarte. Moastele sfântului au fost gasite la 3 ianuarie 1950.
În 14 septembrie 1425, barbarii turci au atacat manastirea dinspre mare, distrugînd-o si pradînd locurile învecinate. Sf. Efrem a fost unul din victimele urii lor salbatice. Multi calugari au fost torturati si decapitati dar Sf. Efrem a ramas calm. Acest lucru i-a înfuriat pe turci si i-au facut sa-l arunce în temnita pe Efrem pentru a-l tortura si a-l forta sa renunte la Hristos.
Ei l-au închis într-o celula mica, fara pâine sau apa, batîndu-l în fiecare zi în speranta ca-l vor determina sa se faca musulman. Timp de mai multe luni sfântul a fost chinuit groaznic dar nu s-a lepadat de Dumnezeul lui. Vazînd aceasta, turcii au hotarât sa-l ucida. Într-o zi de joi, 5 mai 1426, a fost scos din celula, întors cu capul în jos si legat de un dud.
Sfantul Mare Mucenic Efrem cel Nou – grabnic ajutator al celor in necaz
Barbarii i-au smuls barba sfântului si l-au torturat pâna când a slabit putera lui. Sângele curgea si hainele îi erau numai fâsii. Corpul îi era aproape despuiat si plin de rani dar agarenii nu erau multumiti continuînd sa-l chinuie. Unul din ei a luat un bat încins si l-a înfipt violent în buricul sfântului. Tipetele lui de durere îti sfâsiau inima. Sângele a început sa curga valuri din stomac dar turcii nu s-au oprit. Au repetat aceleasi torturi iar si iar pâna când tot corpul i s-a contorsionat si membrele i s-au rasucit. Sfântul nu mai avea putere sa vorbeasca si se ruga în gând Domnului sa-i ierte pacatele. Din gura i-au pornit saliva si sângele si tot pamântul sub el era rosu. Curând sfântul a lesinat. Crezînd ca a murit, pagânii i-au taiat legaturile cu care era legat de pom si trupul sfântului a cazut la pamânt. Mânia lor era diabolica si chiar cazut jos ei continuau sa-l loveasca. La un moment dat sfântul a deschis ochii si s-a rugat: “Doamne, în ale Tale mâini îmi dau sufletul.” Pe la noua dimineata sufletul mucenicului s-a despartit de trup.
Aceste fapte au ramas uitate aproape 500 de ani, pâna în 3 ianuarie, 1950. Pe atunci s-a ridicat o manastire de maici pe locul celei vechi. Stareta Macaria (+ 23 aprilie, 1999) se plimba printre ruinele manastirii cu gândul la numeroasele moaste ce vor fi fost împrastiate pe acel pamânt si la sângele care a udat copacul ortodoxiei. Ea si-a dat seama ca acela era un pamânt sfânt si s-a rugat la Dumnezeu sa o învredniceasca sa vada macar pe un sfânt dintre cei care au trait acolo.
Dupa un timp i se parea ca aude o voce care-i spune sa mearga sa sape într-un anumit loc. Ea a aratat acel loc unui mester angajat sa faca reparatii la manastire. Omul n-a prea vrut sa se apuce de sapat acolo pentru ca el avea de sapat în alta parte. Vazînd ca nu-l poate convinge, Maica stareta l-a lasat sa mearga unde avea el de sapat dar s-a rugat la Domnul sa nu poata sapa, astfel încât atunci când s-a apucat omul a dat de piatra. A mai încercat în trei sau patru locuri si s-a întâmplat acelasi lucru. În cele din urma a acceptat sa faca ascultare si a sapat în locul indicat de maica.
Printre ruinele unei chilii, barbatul a dat la o parte molozul si a început sa sape în viteza. Stareta l-a rugat sa se linisteasca si sa sape usor pentru ca nu vrea sa strice trupul pe care crede ca-l vor descoperi acolo. El a luat-o în râs când a auzit ca se asteapta sa gaseasca moastele unui sfânt. Dar la o adâncime de sase picioare, au descoperit capul unui om al lui Dumnezeu care pe loc a umplut locul de miros bineplacut. Mesterul s-a albit la fata si n-a mai putut grai. Maica Macaria l-a rugat sa se retraga si sa o lase singura acolo. Apoi a îngenunchiat si a sarutat moastele cu multa evlavie. Dînd la o parte tot mai mult pamânt, a descoperit mânecile de la rasa sfântului. Tesatura era groasa si parea sa fi fost tesuta la un razboi foarte vechi. A descoperit apoi tot corpul, dezvelind sfintele moaste ale unui mucenic.
Maica Macaria se afla tot în acel oc sfânt si la Vecernie, asa ca citi sfânta slujba acolo. Dintr-o data a auzit un zgomot de pasi care veneau de la mormânt înspre ea, traversînd toata curtea, pâna la usa bisericii. Erau pasii unui om hotarât si cu caracter puternic. Maicii i-a fost teama sa se întoarca sa se uite ce se aude când o voce a întrebat-o: “Cât timp vrei sa ma mai lasi aici?”
Pe 2 mai 2011, Sfântul Sinod al Patriarhiei de la Constantinopol l-a canonizat Sfântul Sfintit Mucenic Efrem cel Nou.
Sfântul Efrem cel Nou a fost introdus si în calendarul Bisericii Ortodoxe Ruse.
“Voi face multe minuni!” i-a spus Sfantul Efrem cel Nou, staretei Macaria.
Si promisiunea nu s-a lasat asteptata. Sfrantul Efrem cel Nou a intrat si in viata romanilor facand minune dupa minune. Pelerinajele spre Grecia au traseu si spre Nea Makri, unde se afla Moastele intregi ale Sfantului.
Având serioase probleme de sanatate foarte multa vreme nu putuse avea copii. În august 1996 sfântul i-a aparut în vis, si i-a spus ca tinându-si promisiunea facuta, dorinta ei de a avea copii se va îndeplini. Plina de bucurie a constatat ca sfântul „se tinuse de cuvânt” si acum urma ca si ea sa faca la fel. „Este asa cum mi-ati spus, maica stareta, textual, „«sa crezi si sa te rogi Sfântului Efrem care te va ajuta negresit si îti va darui un copil sanatos»”.
„Acum, scrie mai departe viitoarea mamica, astept sa nasc si sa pun copilului meu numele sfântului.”
„Ceea ce astepti vei primi în scurt timp”
***
Oricât am cauta, cuvintele sunt insuficiente pentru a marturisi faptele minunate ale Sfântului Efrem. Acest sfânt ne aduce mai aproape de Dumnezeu de care avem atâta nevoie în zilele grele prin care trecem, marturiseste Polixenia Papacosta. Aceasta nu stia despre existenta sfântului pâna într-o zi când a aflat de la o prietena de-a mamei sale. Dorindu-si mult sa îl cunoasca, a ajuns într-o buna zi la manastirea acestuia, la Nea Macri. În vremea aceea nu avea înca niciun copil, iar tatal ei suferea de rinichi. Minuni s-au întâmplat dupa ce a vizitat pentru a doua oara manastirea. I-a spus maicii starete despre cele doua mari probleme pe care le avea. Când maica a binecuvântat-o, facând asupra ei semnul crucii, a simtit adierea mirului de la moastele sfântului. La aproximativ o luna dupa aceea a ramas însarcinata si în acelasi timp s-a gasit si un donator pentru transplantul de rinichi necesar tatalui ei. Bucuria cea mare nu se poate descrie în cuvinte, marturiseste emotionata. „Îi multumesc din adâncul sufletului Sfântului Efrem pe care nu contenesc sa-l chem în ajutor în momentele grele.”
***
Într-o buna zi a sosit la manastire un om gârbovit care nu putea sa se îndrepte de spate. Împreuna cu maicile, cu sotia si copilul sau a îndreptat fierbinti rugaciuni catre Dumnezeu si l-a rugat pe sfânt sa mijloceasca pentru vindecarea sa. Gheorghios Hristidis nu era necunoscut în acele locuri. Mai venise o data, cu ceva timp în urma, ca sa se roage sfântului pentru salvarea unicului sau copil. Sfântul i-a primit rugaciunile si l-a salvat pe copil de la o moarte sigura. Acum, tatal se ruga pentru a fi el însusi vindecat, având o boala grava de inima.
Dupa ce au cântat cu multa evlavie paraclisul sfântului, omul a plecat de la manastire cu o sfânta emotie în suflet. Dupa numai cincisprezece zile a sosit la manastire cu fata vesela si luminoasa. Le-a spus maicilor ca în fiecare zi s-a rugat sfântului, cântând paraclisul împreuna cu copilul sau. La un moment dat casa i s-a umplut de o mireasma sfânta, ca de la o tamâie binemirositoare. Barbatul a luat atunci în brate icoana sfântului pe care a sarutat-o cu adânca evlavie. Mireasma ce iesea din aceasta nu putea fi descrisa în cuvinte…
Dupa opt zile a avut urmatorul vis: se facea ca pe când a zacut bolnav la pat a primit vizita sfântului care a venit lânga el si i-a spus: „Gheorghios, pentru tine am venit”, si s-a asezat pe pat. Bolnavul a visat mai departe ca si-a asezat capul pe genunchii sfântului si acesta i-a citit o rugaciune pentru vindecare. Din acel moment a început sa se simta bine.
Acum a venit la manastire cu lacrimi de recunostinta în ochi si si-a atârnat ceasul de aur în dreptul icoanei Sfântului Efrem, rugându-l sa îi dea puterea ca sa propovaduiasca tuturor despre minunata sa vindecare.
***
Ma aflam intr-o incapere foarte luminoasa, unde maica Macaria picta icoana Sfantului Efrem. Deodata, o femeie bolnava intra in incapere, spunand ca avea nevoie de rugaciunea noastra. Pe data, am inceput sa ne rugam si sa facem metanii inaintea icoanei neterminate a Sfantului Efrem. Ne-am oprit o clipa si m-am dus langa femeia bolnava, care era cazuta la pamant si parea pe jumatate moarta. I-am spus:
- Eu stiu ce boala ai tu. Ai un diavol in tine. Pe data femeia deschise ochii si, cu o privire salbatica, a spus aceste cuvinte:
-
De unde stii ca ma aflu in ea?
Mi s-a facut foarte frica si voiam sa ma intorc spre Sfant, dar nu am mai avut vreme. O fiinta cu infatisare ingrozitoare se afla deja in fata mea si imi zise:
- Nu ati facut sa ies decat eu prin rugaciunile voastre, dar nu sunt singur, se afla o intreaga legiune in ea.
Atunci ne-am intors privirea spre icoana care era in lucru si icoana Sfantului prinse viata si, printr-un semn, dansul ne porunci sa continuam rugaciunea. Este adevarat, ce dar ceresc si ce arma poate fi mai de temut impotriva diavolilor decat rugaciunea?! Daca am simti adanc in sufletul nostru puterea rugaciunii, am afla vindecare suferintelor noastre, mangaiere in deznadejde, putere statornica in orice slabiciune si izbanda in toate greutatile vietii noastre. De aceea, il rugam pe Sfant sa ne daruiasca si noua harul rugaciunii catre Domnul nostru, catre Preasfanta Sa Maica si catre toti Sfintii.
Odata, in timpul somnului, ma aflam in biserica si l-am vazut pe Sfant imbracat cu bogate vesminte preotesti. Slujea si inainta in fata Usilor Imparatesti, tinand in maini Sfantul Potir si zicand:
- Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati! Imi porunci sa ma apropii pentru a ma impartasi. Atunci am baut de trei ori din Sfantul Potir, pe care il tinea cu mare evlavie in sfintele sale maini. Sfanta Impartasanie a fost atat de dulce, incat i-am simtit gustul timp de mai multe zile.
***
De multe ori, ajutorul Sfantului Efrem cel Nou a venit inainte ca oamenii sa termine rugaciunea catre el sau imediat dupa aceasta. Alte persoane care aveau probleme mai dificile de rezolvat, i-au promis Sfantului Efrem cel Nou diverse daruri (flori, ceara curata, candele etc.), iar Sfantul Efrem i-a ajutat la scurt timp dupa ce i-au facut promisiunea.
“Ii voi ajuta pe multi inainte sa vina suferintele, inainte sa vina nenorocirile!”
Sfantul Efrem cel Nou este praznuit pe 3 ianuarie si 5 mai.