Botezat în urma cu cinci ani în biserica Manastirii Radu Voda, pe când avea 20 de ani, parintele Kyrill povesteste despre cautarile sale spirituale: „Am ajuns în urma unei cautari foarte lungi, începuta în tineretea mea. Copil fiind, am avut setea asta dupa Dumnezeu, dupa Adevar si am cautat religia adevarata. În toti acei ani, parca cineva mi-a tinut caile respiratorii, dar, în momentul botezului, mi-a luat mâinile de pe gât, tragând pentru prima data aer în piept. A fost extraordinar, atât rational, cât si sufletesc, am simtit ce înseamna a avea viata. Acum, când ma uit înapoi, mi se pare ca nu am trait pâna am devenit ortodox. Sigur au fost niste experiente importante, dar abia acum simt ca traiesc“.
Pentru tânarul Nimai Karthaus din Germania, monahul Kyrill de astazi, acest drum al regasirii a fost lung. L-a cunoscut pe Dumnezeu în urma unei calatorii. A facut primul pas spre Dumnezeu când a cerut la vârsta de 10 ani sa fie botezat în Biserica Luterana, religia mamei sale. A urmat cursurile catehetice si a primit confirmarea la 14 ani. Însa luteranismul nu i-a potolit setea de Dumnezeu. Impresionat de seriozitatea cu care tatal sau îsi practica religia sa, miscarea hindusa Hare Krishna, a calatorit alaturi de acesta în India. „Am participat la slujbe, am dansat înaintea idolilor, am rostit mantre, dar niciodata nu m-am simtit împlinit acolo. Totdeauna a ramas un gol înauntrul meu. L-am întâlnit chiar si pe Dalai Lama. A fost o experienta unica, impresionanta si am ramas atras de budism. Însa Dalai Lama exporteaza budismul adaptat, nu este budismul autentic. Ceea ce ajunge la noi este un budism de marketing, adaptat la nevoile noastre. Daca se întelege ce înseamna budismul în fapt, eu nu cred ca ar mai avea asa de multi adepti în Occident“, spune monahul Kyrill. Tatal sau nu l-a fortat sa se converteasca la religia sa, si pentru asta îi multumeste: „Mi-a lasat libertatea sa aleg. Bineînteles, totdeauna a raspuns la întrebarile mele, si nu au fost putine. Am vazut cum traieste el, cum se scoala de dimineata rostind mantre, cum slujeste la paraclisul hinduist din casa noastra. Dar, stiti, sunt mai multe trepte, printre care rationamentul si sufletul. Nici la una, nici la alta nu au reusit nici budismul, nici hinduismul, nici islamul sa raspunda în mod satisfacator. Am gasit raspunsul abia dupa ce am ajuns la Ortodoxie, deoarece crestinismul ortodox este singura religie unde exista dragostea adevarata. Nu se gaseste la nici o alta religie în forma aceasta.“ Si ne-a explicat de ce nu a ales nici una dintre aceste religii: „În budism totul este iluzie, nu exista sine. Ce nu exista nu poti sa iubesti. La sfârsit este integrarea în nimic, nu mai este nici dragoste, nici ura, nu mai exista nimic. În islam este Allah care iubeste doar pe cei care cred în el, doar pe cei care sunt drept-credinciosi, chiar se spune în Coran ca uraste pe pacatosi. Însa în crestinism Dumnezeu iubeste pacatosii. Atunci când Mântuitorul Iisus Hristos este întrebat de ce manânca cu pacatosii, El raspunde ca doar cei bolnavi au nevoie de doctor, nu cei sanatosi. În hinduism sunt zei care ei însisi sunt stapâniti de patimi. Doar în crestinism este dragostea fata de pacatosi, aici exista dragostea adevarata“. lumina