“Dupa ce am venit aici, la un an de zile au venit doi batrâni din Fagaras . Sotul de 80 de ani si sotia de 79. Si mi-a povestit cum ea a fost bolnava de cancer, îs 58 de ani de atunci , atunci avea 50 de ani. Ducându-se la spital, medicii când au cercetat-o si si-au dat seama ca e în ultima faza de metastaza. Ea mi-a povestit în biserica acum opt ani . Si îi spun direct la amândoi, n-are rost sa te mai taiem ca deja esti în ultima faza de metastaza si te mai chinuim degeaba ca tot nu mai ai nicio scapare. Ea a povestit cu gurita ei. Si atunci ce au facut? Au auzit de parintele Arsenie Boca si atunci se mai faceau minuni dar nu prea se spuneau ca erau în timpul comunismului. Si s-au luat de mânuta si s-au dus la manastirea Sâmbata. Când au ajuns la manastire, foarte interesant, când o deschis poarta , parintele era în curte se uita spre poarta, îi astepta, daca vreti. Stia ca vin. Si înainte de a-i spune sarut mâna, parinte, sau buna ziua … Ma, ce necazuri va aduc pe la noi? Si sotul atunci îi spune , parinte, necazuri mari. Sotia e bolnava de cancer si medicii i-au spus ca nu mai are nicio sansa. Si am venit la dvs daca puteti sa ne ajutati. Sa nu moara sotia asa devreme. Si atunci, ea mi-a povestit aici, mosul era mai rablagit. Zice, ridica mâna deasupra mea si-mi spune pe nume: Mai Victorio, sa le aratam la medici ca exista un medic care tamaduieste si din ultima faza de metastaza. Si tineti-va bine. A însemnat-o cu semnul Sfintei Cruci si i-a spus, du-te acasa ca tu esti sanatoasa. Si când a ajuns acasa îi disparuse tumoarea. Si venise dupa 50 de ani sa se închine la crucea sfântului Arsenie. Sa-i multumeasca”, a povestit parintele Nifon.
“O fost un parinte de la Timisoara pe aici astazi , la catedrala în Timisoara slujeste, parintele Vasile. Era din Fagaras. Mi-o povestit cum acum 49 de ani s-a dus cu mama-sa la Bucuresti ca era bolnava de cancer la sân. Si s-a dus la, cei mai iscusiti profesori oncologi. O cercetat-o , o facut verificarile necesare, o consulta-o, da, are cancer la sân si trebuie sa faca operatie. Dar ei plecasera cu gândul sa ajunga la parintele Arsenie ca atunci era la Draganescu, dincolo de Bucuresti la 25 de km, la biserica aceea unde picta. Si ei plecasera cu gândul sa ajunga si la parintele. Dupa ce au iesit de la spitalul respectiv cineva le da o sugestie: sa va duceti pe cutare strada ca exista un medic care are un aparat ce nu este declarat dar are aceasta sensibilitate sa dovedeasca daca este cancer sau e alta boala. S-au dus, dar aparatul n-a mai descoperit nimic. Mi-a povestit parintele în fata crucii. Parintele Vasile. Dupa aceea a plecat la parintele la Draganescu. Când a ajuns în fata bisericii, parintele era deasupra usii, picta. Pe schela, nu l-a vazut pe parintele Arsenie. Si a deschis usa cam de jumatate de metru si atunci zice parintele , ma, parinte Vasile, du-te acasa cu mama, ma, ca mama nu are nimica. Deja intervenise. O tamaduise cu darul Dumnezeu, ca n-avea voie sa stea de vorba cu oamenii în particular. Si mi-a povestit parintele în fata crucii, când a ajuns acasa mama-sa s-a dus pentru dânsa la baie si a venit bucuroasa ca ea nu mai are nimic. Si a trait pâna acum doi ani”, a mai marturisit preotul. Rtv